De parcă nu avea atâtea belele pe cap, fotbalul românesc se află într-o criză de proporții: lipsa banilor. Urmează falimentul?

O triplă egalitate care explică neajunsurile și neregulile din fotbalul românesc. În majoritatea cazurilor, indiferent de numele și locul clubului, acționarii ajunși peste noapte în fenomenul fotbal au avut un singur scop: publicitatea. Nu au băgat bani în cluburi ci au preferat să le împrumute, iar atunci când au vândut un jucător sau mai mulți au dat năvală la caserie ca să semneze dispoziția de restituire parțială sau totală a „finanțării”. Acolo unde au fost mai mulți s-a ales praful de tot. Cazul Dinamo este un exemplu. În situațiile cu acționar unic lucrurile au stat puțin mai bine. Steaua este un exemplu pozitiv însă la polul opus se află Craiova și Timișoara, două nume de legendă distruse de faliment. Alte grupări au ajuns în insolvență, iar acum se zbat între viață și moarte. Adevărul e crud dar trebuie spus: în fotbalul românesc nu au existat acționari ci doar creditori. De aceea vorbim acum mai mult despre faliment decât de performanță! Read the rest of this entry →