La fel și după… 35 de ani: Legendele nu mor niciodată, STEAUA BUCUREȘTI !!!

„Poți face întodeauna mai mult decât ai crezut.” – Roger Martin du Gard (scriitor francez, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1937)

Cupa Campionilor Europeni, un trofeu pentru istoria fotbalului românesc!
7 mai 1986. O zi care nu se uită. În urmă cu 35 de ani, într-o primăvară târzie, uluitoarea performanță a Stelei încălzea un popor obișnuit să îndure aberațiile unui regim care trăgea să moară. Bucuria câștigării Cupei Campionilor Europeni a scos atunci în stradă zeci de mii de suporteri care au parcurs pe jos drumul dintre București și aeroportul Otopeni. Un val uriaș de bucurie care a zguduit din temelii un sistem dictatorial obișnuit cu ideea că toată lumea trebuie să tacă. Poate că în acele momente românii și-au redescoperit curajul de a ieși în stradă. Statul a rămas însă rigid, ca de piatră. Nicio organizare specială la aeroport deși fanii veniți din toate părțile își aclamau favoriții. Și-atunci, când i-a premiat prea puțin pe eroii de la Sevilla (o mașină ARO și 20.000 de lei), și-acum, când refuză să echivaleze Cupa Campionilor Europeni cu o medalie de aur olimpică, mondială sau europeană ca să le poată oferi rente viagere. Incredibil. Acesta este adevărul: pur și simplu, statul român continuă să nu aprecieze la adevărata valoare trofeul cucerit pe 7 mai 1986 dar și munca celor care au reușit o performanță ce va rămâne unică în istoria fotbalului românesc. Ei sunt MARII CAMPIONI!

De la an la an este parcă mai frumos să ne aducem aminte de aceea noapte memorabilă. O izbândă care nu se va repeta în fotbalul românesc. Cel puțin 100 de ani. Unii mai cârcotași spun că n-au fost englezii în competiție și Stelei i-a fost un pic mai ușor. Alții zic că a fost un miracol să bată pe Barcelona la ea acasă și cu regele Juan Carlos în loja oficială. Adevărul este că Steaua a jucat împotriva unui stadion ostil, a unei țări care pregătise deja fiesta pentru succesul Barcelonei dar trofeul a ajuns la… București!
Aș vrea să vorbim despre un lucru ceva mai trist chiar dacă 7 mai este o zi aniversară pentru Steaua și fotbalul românesc. Despre neputința statului român de a-i premia așa cum se cuvine pe campionii de la Sevilla. Un drept pe care aceștia îl merită dar pe care legile în vigoare îl ocolesc pentru că au fost gândite prost, iar cel mai greu război este acela cu birocrația.
Tot staff-ul și lotul Stelei de atunci merită trecut pe lista pentru rente viagere. Da, rente viagere plătite și pentru cei 35 de ani care au trecut de atunci. Și pentru campionii de atunci care astăzi nu mai sunt în viață. Legea poate fi schimbată astfel încât trofee precum Cupa Campionilor Europeni să valoreze la fel de mult ca o medalie de aur olimpică, mondială sau europeană. Problema se poate rezolva rapid. Doar să existe voință și dorință din partea celor care conduc sportul românesc!
Nu cred că este un efort financiar prea mare. Eroii de la Sevilla au adus glorie și onoare României. Renta viageră este un drept câștigat pe gazon. Acolo, la Sevilla. Apoi la Monte Carlo (Supercupa Europei). Și lista poate continua. Pe lângă asta ar fi o dovadă de respect față de performanța lor. Legendele nu mor niciodată: Steaua București!

De reținut: Steaua București (1986), Celtic Glasgow (1967) și Real Madrid (1966) sunt singurele grupări din istoria competiției care au câștigat trofeul având loturi compuse doar din jucători autohtoni !!!

Iată învingătorii din noaptea de 7 mai 1986: Duckadam – Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu – Bălan (min. 73 – Anghel Iordănescu), Balint, Bölöni, Majearu – Lăcătuş, Piţurcă (min. 112 – Radu II). Antrenor: Emeric Ienei. Toată stima pentru acești campioni !!!
Și Tudorel Stoica, marele absent al finalei de la Sevilla din cauza cumulului de cartonașe galbene. Dar marele căpitan a fost prezent acolo ca… antrenor secund, Anghel Iordănescu fiind trecut pe foaia de joc.

 


Sursa: YouTube

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=22911