Elisabeta Lipă, campioana-manager care ne-a convins!

Elisabeta Lipă lângă vitrina cu trofee. Un zâmbet pe care l-am mai văzut atunci când urca pe prima treaptă a podiumului cu medalia de aur la gât!

Canotajul românesc a revenit în elita acestui sport grație celor patru medalii de aur, una de argint și una de bronz cucerite la Europenele de la Poznan. Dincolo de munca și meritul incontestabil al sportivilor și antrenorilor, reușita i se datorează într-o mare măsură și Elisabetei Lipă. M-am întâlnit de multe ori cu ea. Interviuri, emisiuni radio-tv, evenimente mondene. A rămas aceeași. Plină de viață și cu foame de performanță. După ce a pus punct carierei sportive a ales să fie șefă la CS Dinamo București, în primăvara anului 2009, într-o situație de criză economică. Unii au criticat-o, alții i-au pus bețe-n roate. I-a fost foarte greu la început, nu a avut o echipă. În final a reușit să reformeze un club uriaș. Ca ministru al sportului s-a descurcat bine, iar la Federația Română de Canotaj și-a dat doctoratul ca manager. Uitasem să ne bucurăm de medalii, uitasem de ele. Elisabeta Lipă a știut că se poate și ne-a demonstrat acum. Flotila ei este gata de asaltul olimpic. Ca-n vremurile bune, Elisabeta!

Când am auzit de cele patru medalii de aur cucerite la Campionatele Europene de la Poznan (Polonia) instantaneu m-am gândit la Elisabeta Lipă. Și la o întâlnire cu ea în studiourile „Sport Total FM”. Era prin 2009, la emisiunea „Suporter de Serviciu”, după ce preluase comanda la CS Dinamo. Criticile nu erau puține, iar pe forum, în direct, cineva i-a trimis vreo 10 întrebări punctuale. Probabil că era o persoană din club pentru că țintea lucruri de detaliu, grele, care doar din interior puteau fi știute. O situație incomodă pentru Elisabeta. Se simțea în voce ei emoția dar punct cu punct a explicat totul. Atunci am realizat că va fi un manager bun, cel puțin la nivelul faimei de mare campioană.
Anii au trecut repede. Parcă prea repede însă Elisabeta Lipă a rămas aceeiași. Plină de farmec, zâmbitoare, focusată sută la sută pe ce are de făcut. Așa a reușit să ducă la final reformarea clubului Dinamo, să finalizeze obiective sportive de interes national cum ar fi Sala de Sport și Bazinul de Înot, ambele în incinta clubului din Șoseaua „Ștefan cel Mare”.
Ca ministru al sportului românesc a fost ok. Apoi s-a întors acasă, în familia canotajului, unde a luat totul de la zero. Pe tot acest traseu managerial au fost voci mai mult sau mai puțin ascuțite. Critici, temeri. Și asta pentru că nu o cunoșteau bine pe Elisabeta Lipă. O femeie puternică, devotată total proiectelor pe care le-a inițiat. Așa a scos din ceață (și) Federația Română de Canotaj, așa a readus acest sport în circuitul marilor performanțe. Medaliile de la Poznan sunt și rezultatul muncii titanice care a existat în spatele activității sportivilor și antrenorilor. O muncă grea, care nu se vede dar care contează enorm.
Elisabeta Lipă a reușit și aici, la canotaj. Nu avea cum să fie altfel pentru că acest sport i-a dat totul, iar ea i-a oferit la fel. Pur și simplu și-a luat doctoratul ca manager în sport. Nu am niciun fel de emoție la viitoarea ediție a Jocurilor Olimpice dacă doamna Lipă rămâne în fruntea canotajului românesc. Sigur vom avea medalii la acest sport.
Respectul nostru, Elisabeta Lipă!