Cu Ungaria, o excepție. Restul, o decepție !

„Doar cel ce crede în victorie poate învinge.” – John Dryden (poet, dramaturg și critic literar englez)

Proverbul izvorât din lumea satului românesc „Cu o floare nu se face primăvară” are un sens clar: ceva măreț nu se clădește doar cu o singură faptă bună. Și cât de bine se potrivește acestă expresie cu prestația naționalei feminine de handbal la Campionatul Mondial. Cristina Neagu este floarea din grădina tricoloră. Fata a jucat cât a putut de bine deși venea după o accidentare cumplită. Pur și simplu, Cristina a tras echipa după ea în victoria memorabilă cu Ungaria. Din păcate, restul jucătoarelor nu s-au ridicat la nivelul ei. Ca valoare dar și ca atitudine. Dar nu e vina lor ci a Federației. Campionatul intern este plin de straniere venite de peste tot, plătite cu salarii grase. Valoare, valoare, dar handbalistele noastre unde mai joacă? Ce bază de selecție mai are echipa națională? Dacă nu se schimbă repede sistemul competițional, în sensul de a se folosi în orice moment al jocului cel puțin patru sportive formate în România, la edițiile viitoare de mondiale sau europene va fi și mai rău!

Succesul de senzație cu Ungaria a fost doar o superbă excepție. Jos pălăria pentru evoluția Cristinei Neagu în acel meci. Și nu numai. Fără ea înfrângerea era inevitabilă. Dar handbalul este un joc colectiv, iar Cristina nu poate ține locul colegelor ei. Așa se explică înfrângerile rușinoase cu Spania, Muntenegru și Rusia. Că de victoriile trase de păr cu Senegal și Kazakhstan n-are rost să discutăm. Doar Cristina Neagu contează cu adevărat la acest Mondial.
Naționala reprezintă oglinda campionatului intern. Un campionat de care Federația din Floreasca nu prea are grijă. De ani buni se permite „importul” masiv de jucătoare. Ca bani, e bine. Se încasează sume frumoase din taxe pentru salarii la fel de frumoase. Dar performanța costă, iar când se pierde de maniera cu Spania sau Rusia cine decontează dezastrul?
E vremea ca în competiția internă să fie promovate mai multe handbaliste autohtone. Cel puțin patru în orice moment al jocului, iar una dintre ele să respecte regula U23. Doar așa se poate recupera terenul pierdut de ani buni. Pe lângă asta mai trebuie îmbunătățită selecția. O altă temă sensibilă care trebuie rezolvată urgent. Cu oameni noi pentru că staff-ul actual și-a arătat limitele în Japonia.
Rămâne amintirea finalului cu Ungaria. De aici trebuie pornit. De la ambiția Cristinei Neagu care nu s-a considerat învinsă nici măcar atunci când unguroaicele au condus cu șapte goluri!