Performanță, da, dar nu oricum!

Bine ar fi ca banii publici să ajungă doar la sportivii și antrenorii români. Pentru „stranieri”, fonduri extrabugetare!

Unii spun că în handbalul românesc, dar și la alte discipline de echipă, este nevoie de salarii mari pentru a face performanță imediată. O teorie de acceptat doar la prima citire. De exemplu, dacă ne uităm la sezonul trecut, CSM București nu a ajuns în „Final Four” deși jucătoarele acestei echipe primesc salarii de nivelul sportivelor de la Györ. Cu completarea că Gorbicz, Amorim, Oftedal, Kristiansen sau Grimsbo iau cam aceeași bani dar au cucerit mai multe trofee. Deci, teoria cu bani mulți și performanță imediată nu prea ține. La noi. Mai ales atunci când vorbim despre bani publici. Este bine că sportive precum Cristina Neagu au salarii de top. A muncit, a făcut performanță, s-a sacrificat pentru România. În același timp nu prea ne convinge ideea managerială ca tot din bani publici să se plătească „stranieri”. Banul public să susțină sportivii români, iar din fonduri extrabugetare să se plătească sportivii de afară. Nu de alta dar e păcat să-i antrenăm pe banii noștri pentru alte naționale în timp ce valorile autohtone se mulțumesc cu statutul de „rezerve de lux”. Performanță, da, dar nu oricum!

E bine că sportivi precum Cristina Neagu beneficiază de un salariu foarte bun. O mare campioană care a făcut multe pentru România. Privim însă cu reținere atunci când lista continuă cu nume precum Mork, Lekici, Cvijici etc. Și ele primesc salarii importante. De valoare nu se pune problema. O au cu carul. Doar că apare contradicția între ideea de a face performanță imediată, cu orice preț, sau de a susține valorile autohtone pe termen lung. Din bani publici.
Poate ar trebui trasă o linie clară de demarcație. În mai toate sporturile, nu doar în handbal, an de an se micșorează numărul de locuri pentru sportivii români. Criteriul valoric face diferența, nimic de zis, dar dacă vrem să avem naționale competitive trebuie făcut ceva. Repede. Nu pare tocmai ok ca românii să susțină prin impozitele și taxele plătite la stat vedetele altora. Grupările sportive care au bugetul consolidat din bani publici să susțină, în primul rând, pregătirea și contractele sportivilor români. „Stranierii”, din fonduri extrabugetare, iar dacă există resurse la acest capitol atunci să aducă câți vor.
În ultimii ani, performanțele la nivelul naționalei feminine de handbal, și nu numai, cam la mai toate sporturile, urmează o traiectorie descendentă. Asta și din cauza invaziei de jucători străini. Da, cluburile private pot aduce câți vor dar strategia pică atunci când vorbim despre banii statului. Sportivii români au nevoie de șanse, de oportunități, de încredere. Pur și simplu, Altfel cum să progreseze, cu să crească în valoare și, într-un final, cum să ajute echipa națională?