Sport sau politică?

„Dacă vrei să faci pace cu duşmanul tău, trebuie să lucrezi cu el. Atunci va deveni partenerul tău.” – Nelson Mandela (om politic sud-african)

În mod normal granița dintre sport și politică n-ar trebui trecută. De nimeni și nimic. Una-i una, alta-i alta. Totuși, un episod de acest fel, considerat istoric, s-a derulat la mondialele de tenis de masă găzduite de Suedia. Coreea de Sud şi Coreea de Nord au refuzat să se dueleze în sferturile de finală. Cerința celor două delegații a fost una extrem de clară: o echipă unită în semifinale! Sportiv, un moment incredibil. Politic, o decizie de înțeles și sentimentală. Dar cum rămâne cu sportul în sine, cu ierarhia finală? Dacă echipa Coreei de Sud s-a calificat direct în „sferturi”, Coreea de Nord a trecut în optimile de finală cu 3-0 de Rusia. Deci, strict sportiv, decizia corectă ar fi fost eliminarea ambelor reprezentative, pentru refuzul de a juca, și trimiterea Rusiei în semifinale. Decizia politică a fost însă mai puternică. Astfel, în competiție va merge mai departe o combinată coreeană nord-sud extrem de redutabilă. Totuși, rămâne întrebarea: este corect așa?

Un caz despre care se va vorbi multă vreme de acum încolo. Mai ales dacă această echipă comună nord-sud va câștiga titlul suprem. Un caz în care interesele geopolitice bat sportul, regulamentele, poate chiar și fair-play-ul față de celelalte competitoare.
Coreea de Nord și Coreea de Sud au refuzat să joace sfertul de finală de la Campionatul Mondial. Acesta este evenimentul din sport. Practic, o decizie corectă era eliminarea celor două reprezentative și calificarea, după un baraj, a uneia dintre formațiile eliminate în „optimi”. Cum Coreea de Sud s-a calificat direct, iar Nordul a învins Rusia în semifinale ar fi ajuns rusoaicele. Ultima oară când Nordul și Sudul au evoluat în aceeaşi echipă la CM de tenis de masă a fost în 1991.
Altfel, singurul câștig al deciziei politice din acest caz poate fi dezamorsarea stării de tensiune maximă din Peninsula Coreeană. Să dea Domnul așa să fie. Măcar am ști că prețul plătit de sport a ajutat la detensionarea relațiilor dintre cele două țări care ajunseseră în pragul războiului. Dacă nu se va întâmpla asta, istoria sportului va rămâne cu o ierarhie stabilită la „masa verde” din birourile politicienilor, nu la cea cu fileu pe centru.
Un moment istoric fără doar și poate. Vom vedea ce va fi. Cuvintele celebrului scriitor Mark Twain se potrivesc cel mai bine cu decizia International Table Tennis Federation (ITTF): „Peste 20 de ani vei fi dezamăgit din cauza lucrurilor pe care nu le-ai făcut, nu din cauza celor pe care le-ai făcut!”.