Naționala de handbal feminin se stinge încet, încet…

De reținut: „Pentru a fi mare, e nevoie de muncă, în proporţie de nouăzeci și nouă la sută.” — William Faulkner (prozator american)

Reprezentativa de handbal feminin a României s-a făcut de râs la EURO 2020. De câțiva ani buni performanțele „tricolorelor” sunt în cădere liberă. Doar Cristina Neagu le-a tras după ea pe colege însă de când e focusată mai mult pe imaginea personală nici Neagu nu mai strălucește ca altădată. Și-atunci care este explicația faptului că echipa națională se stinge încet, încet la capitolul performanță? Răspunsul este foarte simplu: restrângerea dramatică a bazei de selecție din cauza numărului tot mai mare de jucătoare străine prezente în campionatul României și o selecție făcută cu multe semne de întrebare. Vina aparține, în primul rând, Federației și șefului handbalului românesc, Alexandru Dedu. Apoi vin la rând cei doi antrenori, selecționerul Burcea și secundul Licu. Și, nu în ultimul rând, Comisia Tehnică cu partea ei de responsabilitate. Cea mai gravă problemă rămâne totuși diminuarea dramatică a ariei de selecție. Aici nu s-a făcut mai nimic, iar toată lumea tace sau se face că plouă. Performanța costă dar cine plătește nerealizările?

Locul 12 la EURO după umilința cu Olanda, 24-35. Cât de trist sună după ce acum șase ani, în Macedonia, naționala U18 a României devenea campioana lumii. Puține din acele handbaliste au rămas să joace la cel mai înalt nivel. Nu au loc în Liga Națională din cauza „stranierelor” care vin pe bandă rulantă atrase de salariile barosane care se plătesc în România. În timp ce jucătoarele autohtone lustruiesc băncile de rezerve, în cel mai fericit caz, altele visează la ziua de mâine în Divizia A, iar o altă parte se consolează cu ideea că mai bine se apucă de altceva și renunță la handbal.
Într-un interviu pe tema EURO 2020, Alexandru Dedu, președintele Federației Române de Handbal (FRH), se plângea de situația existentă fiind supărat pe cei care critică starea în care a ajuns naționala feminină: „Sunt sătul! Să pună mâna să construiască, să pună mâna să vină cu plus valoare, să facă ceva, pentru că de comentat e uşor. Trăim vremuri grele şi încercăm să facem lucruri”. (https://www.prosport.ro/alte-sporturi/handbal/presedintele-federatiei-romane-de-handbal-reactie-dura-sa-puna-mana-sa-construiasca-19165611) Nu e ușor de comentat doar că adevărurile trebuie spuse chiar dacă dor.
De ce nu mai există o bază de selecție solidă? Păi de ani buni FRH permite transferurile jucătoarelor din străinătate fără a face ceva pentru schimbarea modului de desfășurare a sistemului competițional. Concret, patru jucătoare din România pe teren în orice moment al meciurilor din „Liga Florilor” era ok. Ar fi fost un început. Se asigura cât de cât un echilibru în promovarea valorilor autohtone. Nu s-a făcut și uite la ce rezultate s-a ajuns acum. O altă variantă era modificarea legislației fiscale. Adică, instituțiile publice care finanțează handbalul, sportul în general, pot plăti în afara cheltuielilor administrative ȘI salariile sportivilor care au început handbalul în România. Așa s-ar fi stimulat intrarea în circuitul performanței a unui număr mai mare de jucătoare, de sportivi români.
Baza de selecție a fost diminuată, ca să nu spunem distrusă, și de dispariția multor cluburi mici, formatoare de handbaliste. Granzii s-au mulțumit să ia junioare de peste tot ocolind în fel și chip regulamentele și statutul Federației. Unde s-a făcut scandal s-a mai plătit câte o grilă de formare, vai de mama ei, dar de cele mai multe ori junioarele talentate și familiile lor au fost ademenite cu promisiuni deșarte. Visul de a juca în Liga Campionilor sau în Europa a fost mai puternic decât transferul în sine. Multe din aceste fete s-au pierdut pe traseu, nu au putut confirma la senioare că n-au avut loc de străine sau au renunțat la handbal, iar asta se poate vedea în statistici.
Din păcate, naționala feminină de handbal fete se stinge încetul cu început. A intrat într-un tunel lung și nimeni nu știe cât va dura până va apărea luminița izbăvitoare. Federația trebuie să pună piciorul în prag. ACUM. Nu mâine, nici poimâine, ACUM. Patru jucătoare autohtone pe teren, în orice moment al partidelor din competițiile interne. Lobby pentru ca intituțiile de stat care finanțează handbalul feminin, și nu numai, să poată avea voie să plătească din buget și salarii DOAR pentru sportivii legitimați în România. Nu e discriminare, nici îngrădirea dreptului la muncă ci pur și simplu o formă de stimulare a sportivilor autohtoni, a sportului românesc. Pentru „stranieri” doar surse extrabugetare. Cine are îi cumpără, cine nu se orientează spre piața internă. Așa se poate revitaliza baza de selecție, așa poate exista un nou început pentru handbalul feminin, pentru sporturile de echipă în general.