FCSB sau FCGB ?!

„Cel care crede că banii rezolvă orice problemă poate fi bănuit de faptul că rezolvă orice problemă pentru bani.” – Benjamin Franklin1

Ce înseamnă FCSB? În mod normal, Fotbal Club Steaua București. Cum Armata a câștigat în instanță dreptul de proprietate asupra brand-ului „Steaua” nu mai e cazul. Putem înțelege orice din „FCSB”. Ce vrem noi. Un site, o pagină de facebook, o instituție de cadastru. Orice. Și lista poate continua. Club de fotbal? Poate doar cu numele. Pardon, cu inițialele. După bătaia încasată de la Dinamo, duminică seară, e clar că acolo lucrurile merg din rău în mai rău. Echipa nu joacă și asta pentru că patronul Gigi Becali se bagă unde nu-i fierbe oala, la echipă. Laudele exagerate sau criticile disperate i-au făcut praf pe jucătorii importanți. Mental. Antrenorul Vintilă face cam tot ce spune Gigi, iar „MeMe” nu mai are nici pe departe autoritatea de altădată. Doar Narcis Răducan a reușit, în vară, să redreseze corabia aproape naufragiată dar după ce-a repus-o pe linia de plutire a fost pus pe goană. Ce-a ajuns FCSB? A ajuns Fotbal Club Gigi Becali. Până acum, doar o instituție de produs bănișori dar la cum joacă și la ce „management” e acolo să nu ne mire că Gigi va aduce bani de-acasă. Cât de curând…

Dinamo s-a impus în derby, 2-1. Pentru „câini” nici că se putea mai bine. O pastilă de speranță pentru viitor. Vor juca în play-out dar au învins rivala. Un fel de a spune pentru că Steaua Adevărată e acum în Ghencea, la Armată. N-a fost un meci super dar a hrănit orgoliul unei echipe care de ani buni este în derivă. Ba se vinde, ba nu se vinde. Poate acum să dea Negoiță lovitura cea mare că nu degeaba or fi fost în lojă arabii ăia cu bani.
FCSB, o mare dezamăgire. Ne-am obișnuit cu asta. De vreo cinci ani e în picaj. De la locul 1 și Liga Campionilor a urmat o serie de locuri 2 și grupe de Europa League, iar în vara trecută nici măcar atât. Sezonul ăsta pare și mai complicat. La ce-a jucat trupa lui Gigi cu Dinamo să zică mersi dacă termină pe trei. Fără vlagă, fără personalitate, fără valoare.
Drama este că nu se zărește, încă, un orizont pozitiv. Patronul e implicat total la echipă, antrenorul nu-i iese din cuvânt, iar Meme Stoica chiar dacă vrea să schimbe ceva nu mai poate cum putea în trecut. Un fel de haos parcă fără sfârșit. O jucărie care a produs bani dar care nu mai produce. Poate doar sporadic, iar asta mărește riscul de a se ajunge la fundul sacului.
Gigi are jucăria lui, pe banii lui. De-asta nu se mai supără așa de tare cum făcea la început. Știe că este principalul responsabil pentru tot ceea ce se întâmplă acolo. Titlul, Liga Campionilor, Europa League sau zecile de milioane pe Man, Coman sau Moruțan fac parte din motivația pe care și-o impune zi de zi. Doar că în fotbal, în sport în general, dorința nu bate neputința. Dorința îi ajută pe cei care se antrenează bine, pe cei care joacă pe postul unde dau randament maxim, pe cei care pun osul, pe cei modești.