Maradona: agonie și extaz, tristețe și bucurie!

Fără comentarii: „Pe pământ, tot ce există are nevoie, din când în când, să plângă.” – Nichita Stănescu (poet, scriitor și eseist român)

Diego Armando Maradona, poate cel mai mare fotbalist din toate timpurile, a plecat în ceruri. Ne-a lăsat amintirea unui jucător pe cât de valoros pe atât de controversat. Un amestec tulburător de valoare și inteligență sclipitoare pe teren cu o viață agitată și tensionată. „El Pibe D’Oro” a trăit totul, de la sărăcia copilăriei până la bucuria găsită pe cele mai înalte culmi ale gloriei fotbalistice. Drogurile, „Mâna lui Dumnezeu” și „Golul secolului” l-au purtat de la agonie la extaz, de la tristețe la bucurie. Iubit și controversat. Goluri fabuloase, meciuri memorabile dar și suspendări pentru dopaj. Până la urmă e doliu în fotbalul mondial. Fanii de pretutindeni au pierdut un idol. Maradona nu mai e însă ne rămâne viața sa despre care se va scrie multe de acum încolo.

A lăsat sărăcia copilăriei într-un orășel de lângă Buenos Aires (Argentina), Lanus, pentru a deveni o vedetă a fotbalului mondial. Maradona s-a remarcat încă de la juniori, când echipa sa a avut 136 de victorii consecutive, un record fenomenal. Asta l-a împins în față, iar debutul internațional a venit foarte repede, la doar 16 ani și 120 de zile.
„Butoiașul atomic”, poreclit așa pentru că era un pachet de mușchi, și-a impus stilul oriunde. Driblinguri senzaționale, agilitatea și controlul mingii l-au ajutat să facă diferența. Era sclipitor, avea pase geniale. Plus faptul că iubea la nebunie echipa națională. A îmbrăcat de 94 de ori tricoul Argentinei și a marcat 34 de goluri.
Mondialul din Mexic. Pe 22 iunie 1986, Argentina învingea Anglia cu 2-1 în „sferturi”, iar Diego Maradona înscria golurile „Pumelor”. Și ce goluri. Primul, poate cel mai controversat gol din istoria fotbalului. La cei 1,65 metri ai săi, starul argentinian a sărit cu portarul Peter Shilton și a înscris lovind mingea cu pumnul. Golul a fost validat. „Puțin cu capul lui Maradona, puțin cu mâna lui Dumnezeu”, așa a spus după meci „El Pibe D’Oro”. Maradona considera că Divinitatea a făcut dreptate după ce Argentina a pierdut conflictul armat din Insulele Malvine (Falkland) cu Marea Britanie (2 aprilie-14 iunie 1982). În același meci a venit și „Golul secolului”. După ce a recuperat mingea în propria jumătate, Maradona a driblat cinci adversari în drumul spre poarta apărată de Shilton şi a înscris un gol care va dăinui în istoria fotbalului.
Din păcate, problemele pe care le-a avut cu drogurile și viața de după retragere i-au șifonat un pic imaginea. Nu și valoarea sportivă, incontestabilă. A fost testat pozitiv, de mai multe ori, la substanțe interzise. A tras cu o armă cu aer comprimat către jurnaliști și a primit o condamnare de 2 ani și 10 luni, cu suspendare. Drogurile și alcoolul i-au distrus sănătatea. S-a îngrășat enorm, la un moment dat a ajuns la aproape 130 de kilograme. Și altele. Nu are rost acum. Să rămânem cu imaginea unui mare fotbalist. Genial.