De ce rămân stadioanele goale?

Fotbalul românesc duce dorul tribunelor arhipline!

O temă de discuție oricând și oriunde. În primul rând, prestațiile echipelor lasă de dorit. Din ce în ce mai slabe. Sunt meciuri în Liga 1 și 2 care se joacă parcă în reluare. Te ia somnul în tribună așa că mulți preferă să doarmă în fața… televizorului. 🙂 Apoi vin la socoteală mizeriile scandate de ultrași aproape la fiecare partidă. Ți-e rușine să mergi cu familia pe stadion. Tinerii evită să-și ducă prietenele acolo. Ce să audă, ce să vadă? Bătăile sunt o altă chestiune urâtă. Unii găsesc în stadion locul de refulare pentru toate frustrările, fel de fel, iar când intervin jandarmii să-i evacueze fac și mai rău. Nu în ultimul rând, mai toate cluburile nu știu să vândă produsul fotbal, nu știu să vândă sport. Stadionul ar trebui să fie un loc de agrement. Lumea să vină de plăcere, să se bucure de cele câteva ore petrecute acolo. Sandvișuri și gustări calde, specialități la grătar, sucuri, bere fără alcool, popcorn, tricouri și alte produse promoționale cu însemnele echipei favorite. Nimic din toate astea. Doar de fațadă, ici și colea. Nici fotbal, nici suveniruri, nici agrement. De aceea rămân stadioanele goale!

Stadioane goale. Fotbal sărac. O imagine deloc onorantă pentru fotbalul românesc. Încercările Federației și Ligii de a dinamiza competiția, de a stârni un interes mai mare, sunt de lăudat. Dar fără efect în tribune. În afară de un derby, două, la restul meciurilor numeri spectatorii în câteva minute. Imaginea este dezolantă, iar problema se află la mijloc, între valoarea echipelor și politica de marketing.
Galeriile au și ele partea lor de vină. Violențele, scandările obscene și amenințările, gen cine nu e cu noi este împotriva noastră, țin spectatorii departe de arene. Când vorbim despre violență, cluburile au și ele vina lor. Cum ajung în stadion petardele și fumigenele? Cine angajează firmele de stewarzi? Sunt întrebări care ar trebui să primească un răspuns.Cât se poate de repede.
Păcat că multe grupări din fotbal, dar și din alte sporturi, nu știu să comercializeze fenomenul în sine. Să facă bani. Un meci de fotbal ar trebui să aducă doar bucurie. În jurul și în incinta stadioanelor e musai să existe o diversitate de materiale promoționale cu însemnele clubului gazdă. Și cu zeci de oferte gastronomice. Gustările calde, pizza fierbinte, bunătățile la grătar, sucurile și berea fără alcool ar fi și ele la mare căutare. Într-un astfel de mediu comercial sunt șanse mult, mult mai mari ca spectatorii să revină pe stadion. Acum ei nu văd nici fotbal, iar dacă-i apucă foamea sau setea ofertele sunt modeste și la prețuri piperate.
Tot fenomenul de atragere a publicului în tribune ține de marketing. Un domeniu la care șefii cluburilor au rămas corigenți. Ciudat pentru că acest sector de activitate ar aduce bani în cont. Puțini la început dar cu timpul s-ar înmulți. Fără o politică coerentă de livrare a fenomenului sportiv către iubitorii de fotbal, și nu numai, în stadioane vor continua să latre câinii a pagubă.