Nimic nu va mai fi ca… ieri !

„Oare când s-a transformat viitorul dintr-o promisiune într-o ameninţare?” – Chuck Palahniuk (scriitor american de ficțiune, jurnalist independent)

Sportul caută să-și regăsească farmecul strivit de pandemie. Virusul ăsta nenorocit a tras dintr-o dată oblonul peste tot și la toate. S-a amânat Olimpiada cu un an, la fel turneul final al Campionatului European, competiții una după alta. La orice nivel, oriunde. Un adevărat dezastru pentru sportivi. Și sponsori. Se bate toaca pe tot mapamondul că se revine încet, încet. Poate, posibil, dar nimic nu va mai fi ca ieri. Un sportiv de performnață are nevoie de cel puțin o lună ca să revină fizic. Cât de cât. N-am pus la socoteală forma sportivă, doar să revină fizic la un nivel competitiv. Antrenamente în izolare, pe grupe, cu distanță. Chestii de specialiști, ei știu mai bine. În plan sportiv însă este un fiasco. Mai ales pentru sporturile de echipă. Sută la sută. Cum să omogenizezi relațiile de joc? Cum să faci scheme? Și altele. Prin Danemarca s-a ajuns la suporteri online, pe „Zoom”. Asta e situația dar va fi tare greu. Practic imposibil, cel puțin o perioadă. Dar viața merge înainte și poate că mâine va fi mai bine ca… ieri !

Toată lumea dorește revenirea. Firesc, omenesc, economic. Nu se poate trăi stând în casă și cu ochii pe fereastră. Totuși, nu trebuie riscat. Viața, sănătatea tuturor este mai importantă decât orice. Să nu uităm că în Italia un meci de fotbal, Atalanta – Valencia, din Liga Campionilor, a dat drumul dominoului prin care virusul ucigaș a cuprins toată Lombardia. Și nu numai.
Problema e complicată. Rău. Mulți sponsori nu-și mai pot onora contractele cu grupările sportive din două motive: criza financiară, care tot crește de la o zi la alta, și absența competițiilor, motivul justificativ de acordare a banilor. Cei din sport sunt de înțeles că forțează nota revenirii la normal dar problema economică nu poate fi rezolvată decât de companie și mediul de afaceri în care aceasta își desfășoară activitatea.
Încet, încet, se reiau antrenamentele. În curând și competițiile dar unii sponsori nu vor mai putea să-și onoreze contractele la același nivel, alții chiar deloc. Asta e marea problemă a sportului. Când o firmă se află în criză financiară taie de unde poate. Deci, decât să moară afacerea mai bine se omoară bugetul de marketing și publicitate. O supapă de salvare, pentru unii mai mică, pentru alții mai mare.
Concluzie: nimic nu va mai fi ca ieri. În sport dar și-n alte domenii. Contracte mai mici, sponsorizări mai mici sau deloc, interes mai mic. Nu este vorba de pesimism ci asta se întâmplă. Dar să sperăm că, într-un final, va fi mai bine !