Cupa Mondială la fotbal: Trofeul „Jules Rimet” (1930 – 1970) și Trofeul „FIFA World Cup”, din 1974 până în prezent!

Există victorii construite prin spectacol și victorii impuse prin maturitate. Spania a ales a doua cale. Nu a mai fost echipa care încânta prin rafinamentul fiecărei acțiuni, dar a fost suficient de lucidă și de sigură pe ea încât să nu lase nicio clipă impresia că poate pierde calificarea. Marile echipe nu sunt obligate să ofere reprezentații memorabile la fiecare apariție. Sunt obligate, în schimb, să găsească drumul spre victorie atunci când miza devine uriașă. La un Campionat Mondial, diferența dintre o formație foarte bună și una cu adevărat mare se măsoară în felul în care gestionează momentele de presiune. Adversarul poate spera, publicul poate visa la o surpriză, însă echipa mare nu-și pierde niciodată controlul. Egalarea schimbă scorul de pe tabelă, nu și convingerea că meciul va avea deznodământul pe care și l-a propus favorita. Exact acesta a fost sentimentul lăsat de Spania în sfertul de finală cu Belgia.

Spania a controlat totul
Ceea ce trebuia demonstrat s-a demonstrat: Spania merge mai departe și ajunge în careul de ași al Campionatului Mondial. La fel ca Franța, chiar dacă nu a etalat jocul spectaculos cu care ne obișnuise, echipa lui Luis de la Fuente a controlat soarta calificării aproape în fiecare secundă. Așa procedează marile echipe. Nici măcar la 1-1 „La Roja” nu a intrat în panică. A continuat să joace în același ritm, să dicteze posesia și să transmită permanent senzația că golul decisiv este doar o chestiune de timp.
Mai mult decât atât, selecționerul spaniol a demonstrat încă o dată că are curajul marilor antrenori. L-a lăsat pe Pedri pe bancă, o decizie care părea riscantă înaintea fluierului de start, dar care avea să se dovedească inspirată. În fotbalul mare, inspirația nu înseamnă doar schimbările făcute în timpul jocului, ci și capacitatea de a anticipa exact de ce are nevoie echipa într-un meci de asemenea importanță.

Belgia, urmărită de ghinion
Există seri în care nimic nu îți iese. Belgia a trăit una dintre ele. O vorbă spune că ceea ce începe prost se termină și mai prost, iar „Diavolii Roșii” au simțit asta pe propria piele.
Totul a început încă dinaintea fluierului de start, când căpitanul Youri Tielemans s-a accidentat la încălzire. Problemele au continuat după pauză, când Thibaut Courtois a acuzat o accidentare la coapsă. Portarul lui Real Madrid a încercat să rămână pe teren și probabil ar fi reușit dacă nu ar fi fost nevoit să degajeze repetat mingea. Rudi Garcia a preferat însă să nu riște și a ales soluția schimbării.
Ca și cum toate acestea nu ar fi fost suficiente, Belgia l-a pierdut pe final și pe Kevin De Bruyne. Iar ultimul episod al serii a venit prin gafa lui Senne Lammens. La un șut aparent controlabil, portarul belgian a respins mingea exact acolo unde un portar nu trebuie să o facă, în față. Mikel Merino, introdus inspirat de Luis de la Fuente, a profitat fără ezitare și a înscris golul care a închis definitiv calificarea.

Semifinala pe care o aștepta toată lumea
Campionatul Mondial oferă acum duelul pe care mulți îl vedeau drept adevărata finală. Franța și Spania sunt, probabil, cele mai complete echipe rămase în competiție și singurele care au demonstrat că pot câștiga inclusiv atunci când nu ating nivelul maxim.
Am mai spus-o și cu alte ocazii: dacă există o echipă capabilă să încurce Franța, aceea este Spania. Primul argument este posesia. Ibericii au capacitatea de a ține mingea suficient de mult încât să reducă numărul situațiilor în care francezii pot declanșa acele tranziții devastatoare care au făcut diferența până acum. Al doilea argument este experiența acumulată în ultimii ani la marile turnee finale. Spania știe să gestioneze astfel de meciuri și nu va intra pe teren intimidată de numele adversarului.
Franța pornește, poate, cu un ușor avantaj prin forța individuală și eficiența ofensivă. Spania vine însă cu organizarea, răbdarea și convingerea că poate controla ritmul jocului. Iar într-o semifinală de Mondial, controlul poate cântări la fel de mult ca talentul.

O finală înainte de finală
Este păcat că un asemenea duel se joacă încă din semifinale. Franța și Spania sunt două echipe care au demonstrat, până acum, că pot câștiga și frumos, și pragmatic. Una dintre ele va părăsi însă competiția înaintea ultimului act.
Poate că adevărata finală a acestui Campionat Mondial se va disputa cu câteva zile mai devreme. Iar cine va ieși învingătoare din confruntarea dintre Franța și Spania va avea nu doar moralul, ci și argumentele fotbalistice pentru a ridica trofeul mult visat.