Fotbalul românesc are nevoie de schimbare, nu de explicații.

Uneori, fotbalul îți oferă o seară pe care ai vrea s-o uiți cât mai repede. Alteori, îți oferă o săptămână care te obligă să privești adevărul în față. Ceea ce s-a întâmplat în aceste zile în cupele europene nu mai poate fi pus pe seama ghinionului, a arbitrajului sau a unei seri neinspirate. După eliminarea Universității Craiova au urmat FCSB și Universitatea Cluj. Trei echipe, trei dezamăgiri și același sentiment apăsător că fotbalul românesc pierde, încet, contactul cu nivelul competițiilor europene. Când cade o singură echipă, poți vorbi despre un accident. Când se întâmplă de trei ori într-o singură săptămână, accidentul devine concluzie. Iar concluziile, oricât de incomode ar fi, nu mai pot fi ignorate.

FCSB și o eliminare greu de explicat
Dintre toate cele trei eliminări, cea a FCSB este, fără îndoială, cea mai greu de acceptat.
Poate că înfrângerea în fața unei echipe precum Auda nu ar fi părut atât de dureroasă dacă ar fi fost rezultatul unui duel echilibrat. Numai că scorul general, 3-7, spune totul. FCSB a primit șapte goluri de la o formație pe care puțini suporteri români o cunoșteau înaintea acestei duble manșe. Cu atât mai surprinzător cu cât, în primele etape ale campionatului intern, apărarea păruse solidă.
Diferența dintre ceea ce vedem în SuperLigă și ceea ce se întâmplă în cupele europene pare să fie din ce în ce mai mare.
FCSB a avut jucători valoroși pe teren, dar nu a avut ritmul, concentrarea și agresivitatea pozitivă pe care le cere fotbalul de acest nivel. În multe momente, adversarii au părut mai determinați, mai organizați și mai dispuși să lupte pentru fiecare minge.
Iar la acest nivel tocmai astfel de detalii fac diferența.

Nu numele câștigă duelurile
Poate că am fost tentați să considerăm Auda o echipă modestă doar pentru că venea dintr-un campionat despre care se vorbește prea puțin.
Realitatea din teren a fost însă cu totul alta.
La un moment dat, formația letonă avea în teren fotbaliști proveniți din mai multe țări, jucători cu forță fizică, viteză și o disciplină tactică remarcabilă. Nu numele de pe tricou au făcut diferența, ci modul în care au înțeles să joace această dublă manșă.
În fotbalul de astăzi nu reputația câștigă meciurile, ci organizarea, intensitatea și eficiența.

Universitatea Cluj confirmă că nu este o întâmplare
Poate că puțini o vedeau pe Universitatea Cluj favorită înaintea duelului cu formația norvegiană. Totuși, după remiza de pe teren propriu, exista speranța că „Șepcile Roșii” pot produce surpriza.
Speranța a rezistat doar o repriză.
În partea a doua, diferența de ritm, de organizare și de maturitate competițională și-a spus cuvântul, iar visul european s-a încheiat.
Eliminarea clujenilor nu a făcut decât să confirme că problemele fotbalului românesc sunt mai profunde decât rezultatul unei singure duble manșe.

Singura rază de lumină nu este suficientă
CFR Cluj a mers mai departe și merită felicitări pentru calificare. Totuși, victoria nu trebuie transformată într-un motiv de autosuficiență.
Superioritatea numerică încă din prima parte a jocului a schimbat complet desfășurarea meciului, iar adversarii care urmează vor ridica considerabil nivelul dificultății.
Dacă jocul nu va crește semnificativ, nici drumul spre grupele Conference League nu va fi lipsit de emoții.

Adevărata problemă
Poate că acesta este momentul în care Federația Română de Fotbal, Liga Profesionistă și toate cluburile importante ar trebui să lase deoparte explicațiile de conjunctură și să privească imaginea de ansamblu.
De ce echipe provenite din campionate considerate, teoretic, mai slabe ajung să ne elimine?
De ce ritmul, intensitatea și organizarea lor par superioare?
De ce fotbaliștii noștri arată competitivi în campionatul intern, dar întâmpină atât de multe dificultăți imediat ce ies în Europa?
Poate că problema este calendarul. Poate că este formatul competiției. Poate că este modul în care sunt construite loturile, lipsa continuității sau felul în care sunt pregătiți jucătorii pentru exigențele fotbalului modern.
Un lucru este însă sigur.
Dacă nu vom avea curajul să căutăm răspunsurile acum, peste un an vom pune aceleași întrebări.

O concluzie care nu mai poate fi amânată
Fotbalul românesc nu a pierdut doar trei calificări europene.
A pierdut, pentru moment, confruntarea cu realitatea.
Suporterii români merită mai mult decât promisiuni la început de sezon și explicații la finalul lui.
Europa nu ne-a umilit. Ne-a arătat, fără menajamente, unde ne aflăm și cât de mult avem de recuperat.
Trei eliminări au spus aceeași poveste.
Și tocmai de aceea au dus la aceeași concluzie.
Schimbarea nu mai este o opțiune.
A devenit o necesitate.