Selecționerul Victor Pițurcă caută formule pentru a îmbunătății jocul naționalei. Până atunci ar face bine să le ceară „tricolorilor” să învețe imnul național!

Pornesc acest comentariu cu prima constatare de la amicalul cu Slovacia. Doar Torje și Tănase încercau să lege câteva versuri din imnul național. Nu se poate așa ceva la nivelul primei reprezentative. Ține de educație, de bun-simț și, nu în ultimul rând, de selecționer. Altfel, testul cu slovacii ne-a arătat că rămânem departe de ceea ce se cere pentru calificarea la Mondial. O repetiție ratată înainte de Ungaria și Turcia. Lui Mutu, cu toate păcatele sale, i s-a găsit nod în papură ca să nu fie chemat. Probabil depășea recordul de goluri marcate de Hagi și lua un pic din imaginea selecționerului Victor Pițurcă. Culmea, autorul unui record: 84 de „selecții” ca… selecționer. 🙂 Piți, doar o întrebare: de ce Chiricheș și Latovlevici au fost folosiți tot meciul? Peste o săptămână, Steaua joacă cu Legia, iar alți jucători au fost menajați! Read the rest of this entry →

Selecționerul Victor Pițurcă a dat peste cap naționala. Rezultate proaste și joc catastrofal. Cine mai are răbdare?

Naționala României? Să fim serioși. Nu mai este de mult. Selecționerul Victor Pițurcă și-a pus atât de mult amprenta asupra ei încât prima reprezentativă seamănă mai degrabă cu o echipă de club aflată în proprietatea sa. Face ce vrea, cheamă pe cine vrea, ceartă pe cine vrea și tot așa. Ignorând normalitatea și firescul lucrurilor. Dacă ne luăm după ce scrie presa se pare că jucătorii s-au răcit total față de Piți și acceptă toate capriciile sale doar pentru a mai fi convocați și altădată. „Nu poti iubi pe cineva care nu iubeste pe nimeni”, a spus regretatul actor Emil Hossu în timpul protestelor din ianuarie 2012. O constatare care, astăzi, i se potrivește perfect și lui Pițurcă. Naționala este a României și a românilor. Un spirit național, un fenomen social de care nu ai dreptul să-ți bați joc mai ales dacă ești selecționer. Domnule Victor Pițurcă, dați-ne înapoi naționala! Read the rest of this entry →