Victorie cu iz de speranță

noiembrie 15, 2011 in Națională

Semn bun: Victor Pițurcă zâmbește!

Naționala României a ajuns să joace într-o localitate pierdută lângă granița dintre Austria și Elveția. Terenul din Altach? Unul pe care se joacă meciuri de liga 2 și 3. Și când te gândești că în țară aveam „Național Arena” sau „Cluj Arena”, două stadionae din clasa „Elite”. Offf… Am bătut Grecia cu 3-1 și ne gândim la reconstrucție. Prima luminiță din mandatul lui Victor Pițurcă care ne dă speranțe. Până la urmă tot toamna se numără bobocii, La anul, când încep preliminariile CM 2014.

Mâcar am încheiat cu o victorie anul 2011. Un an prost pentru echipa națională a României. La prima vedere bilanțul general este pozitiv, cu cinci victorii, patru remize si patru infrangeri, golaveraj 20-15. România a pierdut sau nu a reușit să câștige meciurile importante cu excepția confruntării cu Bosnia, de la București. Până la urmă astea contează pentru că au anulat posibilitatea realizării unei performanțe notabile.
Victoria în fața Greciei, calificată pentru turneul final al Euro 2012, nu trebuie minimalizată. Dimpotrivă. Selecționerul Pițurcă a avut ocazia să-i pună la treabă pe fotbaliștii monitorizați de oamenii săi. Pentru asta e bun un meci amical. Să testezi, să încerci, să cauți. Tocmai de aceea relațiile de joc au avut de suferit. Dincolo de victorie și eurogolul lui Tănase rămân însă ezitările în apărare, lipsa unei posesii autoritare și a unor scheme clare.
Piți a remarcat șase jucători. Mărturisesc că nu mă așteptam la un număr așa de mare. Neagu, Chipciu și Găman sunt primii pe listă. Torje, Papp și Radu Ștefan sunt următorii. De ei știam că au valoare, că pot juca la un astfel de nivel. Chipciu are un plus, selecționerul lăudându-l pentru că a făcut excelent și faza defensivă. L-aș mai pune la socoteală pe Marius Niculae, chemat în ultimul moment. Faptul că a mers în Austria arată că își dorește să joace în tricoul cu tricolor, iar asta contează enorm.
Victor Pițurcă s-a supărat că presa a criticat jocul cu Belgia. Motive au fost cu carul. Uite că acum, cu Grecia, deși s-au testat alți jucători a ieșit mai bine. Cred că o selecție trebuie să țină cont de formă, valoare dar și de dorință. Unii jucători încă se cred buricul pământului și sunt praf. Cum ar fi Cociș. Alții nu joacă unde sunt obișnuiți, cum ar fi Luchin și Varga. Luchin a evoluat ca fundaș dreapta deși în ultima vreme a jucat ca fundaș central. Varga tot în banda dreaptă în timp ce la Kuban Krasnodar este mijlocaș stânga.
Un 3-1 cu iz de speranță. România mai are încă jucători capabili de rezultate notorii. Depinde acum și de inspirația selecționerului. Deși contractul cu Federația îi cere performanță în 2016 cred că din toamna lui 2012 încep să se facă primele socoteli din mandatul lui Pițurcă. După căutări și tatonări lumea așteaptă rezultate și nu știu dacă va avea răbdare încă patru ani. Cred că și Piți știe asta…