Dincolo de Uruguay

martie 2, 2012 in Special

Suporterii au dreptul să protesteze atât timp căt o fac pașnic. De ce violență și gaze lacrimogene?

Naționala a ieșit bine din cel mai tare amical jucat în ultimii ani. Un 1-1 cu „celeștii” lui Tabarez, chiar și la noi acasă, nu-i de ici de colea. Speranțe sunt dar destul de timide. Ce va fi dincolo de acest amical? Păi rămân în memoria publicului, încă, buclucașele stenograme de la FRF. Și, de la meci, asaltul forțelor de ordine pentru a-i evacua pe cei care scandau lozinci anti FRF și anti LPF. „Nu s-a rupt nici un scaun, nu s-a aruncat nici una din «periculoase» torțe sau fumigene, nu s-a înjurat – doar au fost scandări împotriva celor doi oameni care conduc fotbalul românesc de 20 de ani”, se arată într-un comunicat de presă al Federației Suporterilor Români (FSR). Doar au protestat!

Fotbalistic, testul cu Uruguay a picat la țanc. Chiar am putut vedea unde suntem însă nu trebuie să ne amăgim prea tare. Putea fi lejer 1-2 dacă arbitrul Victor Kassai nu se făcea că plouă la faultul comis de Tătărușanu asupra lui Cavani. După ezitările de la început au fost și momente bune în care „tricolorii” ne-au arătat că pot și că au determinare. Nu cred că selecționerul Victor Pițurcă poate face minuni peste noapte dar sunt convins că echipa națională poate juca mai bine. În aceste condiții nu ne rămâne decât să așteptăm Ungaria, Turcia și marea Olandă. Poate, poate iese ceva!
În ultimul editorial vorbeam despre faptul că fanii nu mai iubesc naționala. Nu e așa. În ultimul moment, suporterii au dat buzna la meci și s-au strâns cam 15.000. O cifră frumoasă dacă ne gândim că până în ziua jocului abia se vânduseră vreo 5.000 de bilete. Din păcate sunt mulți dintre ei care se întreabă și acum dacă a meritat să fie prezenți pe „Național Arena”.
Și pe bună dreptate. Meciul cu Uruguay a venit după ce iubitorii de fotbal s-au întâlnit, în media, cu stenogramele federale. Un material exploziv care a reaprins starea de nemulțumire față de cei care conduc astăzi fotbalul românesc. Oamenii iubesc fotbalul dar nu și pe cei care se cred stăpânii lui. Toate astea s-au suprapus peste un fundal creat de nemulțumirile sociale care există în România. De aici și până la proteste n-a mai fost decât un pas.
Totul a început la Peluza Sud. Era minutul 55 când au apărut bannerele cu mesajele: „Știința nu moare”, „FRF=RMGC” și „Aceeași mizerie”. Un mod pașnic prin care numeroși fani și-au exprimat nemulțumirea față de ceea ce se petrece astăzi în fotbalul din România. Forțele de ordine au intervenit dur în momentul în care a apărut bannerul „Aceeași mizerie” imaginându-și probabil că sunt la Piața Universității. Au urmat bătăi, „capace”, gaze lacrimogene. Aceeași mizerie… Răspunsul stadionului, care a scandat „Rușine, rușine să vă fie!”.a fost unul pe măsură și reprezintă reacția societății românești sătulă de aceste apucături represive și dictatoriale.
Repet: ce urmează după Uruguay? Ne gândim la calificare, la Mondialul din Brazilia. Frumos. Dacă vrem acolo trebuie să ne rezolvăm problemele. Un fotbal performant nu se construiește cu bășcălie și amatorism sau prin forța cu care pumnul lovește masa în ședințele importante. E vremea celor care au făcut ceva pentru acest sport.
Și ar mai fi ceva. Nu se poate face performanță fără suporteri. La meciul cu Uruguay trebuia să avem un stadion arhiplin. Ce i-a ținut acasă pe fani? Lehamitea față de un fotbal care seamănă izbitor de mult cu ceea ce găsim în țară. Corupție, mediocritate și lipsă de răspundere.