Vedete de… conjunctură

iulie 25, 2012 in Special

Mărire și decădere: Daminuță, singurul fotbalist român care a fost și la Inter Milano și la AC Milan, a ajuns la… ACS (Recaș) Poli Timișoara!

Nu prea mai avem valori în fotbal. Oare de ce? O întrebare retorică care încă își așteaptă un răspuns argumentat. Copii talentați se mai găsesc, juniori de valoare la fel însă după această perioadă vine prăpădul. Oare de ce? Cred că explicația este una foarte simplă și corectă: lipsa de atitudine și responsabilitate. Două calități care nu țin de antrenamente sau de antrenor ci de „eu” – ul interior al fiecărui jucător și de cei șapte ani de acasă. Începând cu Mutu și Tameș, lideri la prostioare în afara terenului, continuând cu Torje, Ropotan și Pulhac tot ca exemple, iar mai recent cu Tănase, Chipciu, Mihai Costea și Gabi Matei avem explicația unor neîmpliniri de parcurs. Fără atitudine și responsabilitate nu se poate face performanță!

Sunt probleme serioase atunci când se face trecerea de la juniorat la fotbalul mare. Jucătorii tineri își găsesc cu ușurință idoli. Încă din copilărie. Prima dată doar în plan sportiv, fotbalistic. Apoi, când mai cresc un pic, se uită și la ceea ce fac idolii lor dincolo de stadion. Și încearcă să-i copieze plecând de la ideea că și așa se poate ajunge vedetă.
Lipsa de atitudine și responsabilitate este cel mai mare dușman al sportului de performanță. Cel puțin la noi, unde se manifestă la vedere și se regăsește în rezultate. În acest moment, fotbalul românesc produce vedete doar pentru decor. O spun cu regret, iar dovada cea mai clară sunt rezultatele înregistrate la nivelul echipelor naționale de juniori. Ba chiar și tineret, de ce nu?
Când juniorii văd aventurile lui Mutu, Torje sau Tănase și a altor „vedete la zi” prin cluburi sau restaurante tentația de a-i copia este foarte mare. Nu sunt răutăcios ci doar încerc să intru în pielea jucătorilor tineri, de perspectivă. Mulți dintre aceștia au valoare dar se irosesc inutil crezând că talentul nativ ține loc la nopți nedormite stropite cu alcool și fete frumoase pe ringul de dans. Sau cu cartofi prăjiți pe farfuriile din cantonament. Că de, fructele sau pastele pică greu la stomac! 🙂
Aici strică și familia. Fără să fie alături de jucător, cel puțin până la 19-20 de ani, chiar și după această vârstă, riscul ca acesta să alunece pe toboganul indiferenței este uriaș. Așa se irosesc 10-12 ani de muncă, de sacrificii. Uitați-vă bine la Mitea, Alibec și Daminuță. Trei exemple clare de rateu în fotbal deși toți trei au avut statut de vedete!
Nicolae Mitea a jucat la Ajax Amsterdam dar i-a speriat pe olandezi cu modul grosolan de comportament. Și s-a ales praful! Denis Alibec a ajuns la Inter Milano, apoi la belgienii de la KV Mechelen de unde a fost dat afară pentru viața extrasportivă dezordonată și atitudine arogantă. Cristian Daminuță era considerat un fotbalist de mare viitor. A fost la Inter Milano și AC Milan. Puțini fotbaliști se pot lăuda cu așa ceva. Ba chiar și căpitan de echipă la Inter „Primavera”. Dar nu s-a remarcat în joc ci doar în presa de scandal!
Concluzie: nu mai avem talente autentice ci doar vedete de carton. De conjunctură. Mi-e dor de Gică Hagi, un fotbalist – model pentru orice generație. Tinerii fotbaliști ar trebui să-i studieze cariera dar în special atitudinea față de fotbal și performanță. Altfel nu vor ajunge niciodată în vârful ierarhiei. În fotbal. În sport. Poate doar în topul știrilor de scandal!