Și legendele mor!

iulie 16, 2011 in Special

Ce a fost și ce a ajuns stadionul „Steaua”!

Ghencea poate deveni o amintire pentru Steaua. Giuleștiul, o iubire cu sfârșit trist pentru Rapid. „Groapa”, locul de înmormântare a tot ceea ce înseamnă spirit dinamovist. Craiova, o eternă incertitudine. Arșița verii a încins mințile unora care cred că fotbalul înseamnă doar bani și nimic mai mult. Se înșeală. Fotbalul este, încă, o stare de spirit, un mod de a trăi. Nu lăsați această flacară se se stingă!

Mă doare sufletul când văd cum este călcată în picioare istoria fotbalului românesc. Numit pe bună dreptate „templul fotbalului românesc”, arena din Ghencea a ajuns în paragină. Generalul Gabriel Oprea, șeful Armatei, vrea doar bani. Nu și fotbal. Până acum, Steaua a plătit chirie de 10 ori mai mult decât toate echipele din Liga 1 la un loc. Pe ideea că are balta pește, MApN-ul nu face pasul înapoi chiar și cu riscul de a pierde… Steaua.
Stadionul „roș-albaștrilor” a ajuns în paragină la doar căteva săptămâni de când patronul Gigi Becali și-a adunat bagajele și a spus „adio”. Nu mai contează nimic, nici măcar performanțele de altădată. Totul este dat uitării și pus în slujba banilor. Cu orice preț. Teorie valabilă și pentru domn’ ministru Oprea dar și pentru Gigi. Doar Iordănescu și-a dat seama că se cam alege praful de tot și a încercat o reconciliere între cei doi, la o nuntă, însă în zadar. Deocamdată…
În Giulești, cei de la Clubul Sportiv au luat exemplul Armatei și vor să trimită la arhivă contractul cu fotbalul. Fosta deținătoare a titlului mondial la săritura în lungime, Vali Ionescu, ajunsă între timp șefa CS Rapid București, vrea mai mulți bani pe chirie. La Dinamo la fel. Elisabeta Lipă, conducătoarea Clubului Sportiv Dinamo București, dorește o colaborare cu fotbalul în alți termeni financiari. Bineînțeles, tot cu o chirie mai mare pentru folosirea arenei.
Cu excepția stadionului „Steaua”, care cât de cât mai contează pe plan internațional, arenele din Giulești și Șoseaua Ștefan cel Mare sunt mai degrabă mostre ale degradării construcțiilor urbane decât locuri destinate sportului. Puțin, prea puțin pentru un fotbal care nu ezită să-și facă multe calcule dar cu rezultate modeste.
Mai nou și Universitatea Craiova este cuprinsă de „febra” rezilierilor. După ce a scăpat ca prin urechile acului de dezafiliere, șefii sportului doljean amenință că pun lacătul pe cantonamentul „juveților” după ce au aflat că patronul Adrtian Mititelu vrea să-l modernizeze. Rețineți: să-l modernizeze, nu să-l demoleze. O nebunie tipic românească. Și asta se petrece într-o țară în care se fură pe rupete și unde tot ceea ce este afacere de anvergură se bazează pe șpagă. Amestec politic în viața Craiovei există dar despre asta cu o altă ocazie.
Mă doare sufletul când văd cum mor legendele fotbalului românesc: Steaua – câștigătoare a Cupei Campionilor Europeni (CCE), cu încă o finală și o semifinală de CCE la activ, câștigătoare a Supercupei Europei, semifinalistă a Ligii Europa în 2006; Rapidul sau farmecul vieții în Liga 1, echipa care luptă singură împotriva tuturor; Dinamo, cu o semifinală de CCE în cont și multe trofee naționale; Universitatea Craiova sau „campioana unei mari iubiri”, prima echipa românească prezentă într-o semifinală a cupelor europene, Cupa UEFA (1983). Toate aceste cluburi adună alte mari performanțe pe plan intern. Și ce au ajuns? Bătaia de joc a unor șefi de ministere și direcții județene, plătiți din bani publici, care alături de nume sonore aflate în fruntea unor entități sportive extrafotbal vor să-și rotunjească bugetele mărind chiriile stadioanelor despre care am vorbit mai sus. Doar pentru fotbal!
Fanii s-au cam săturat și ei să tot aștepte. Vor o decizie clară și cât se poate de rapidă. Patronii acestor echipe au băgat ceva bani în investiții dar nu așa cum era firesc pentru că nu au avut în ce. În loc să le concesioneze aceste arene pe minimum 50 de ani, cu clauze clare în privința investițiilor, reprezentanții statului au preferat închirierea cu târâita până s-a ales praful și de ce mai era bun.
Dacă aceste echipe își vor părăsi locul de naștere atunci va muri și o mare parte din spiritul lor. Marele Ioan Chirilă scria, după victoria Stelei la Sevilla, în 1986, că „legendele nu mor niciodată”. Uite că niște birocrați mediocrii ne demonstrează contrariul: și legendele mor! Din păcate…