Oțel beton și-o Stea(ua) de tinichea

iulie 18, 2011 in Competiții

Oțelul a câștigat, pe merit, Supercupa!

Oțelul ia Supercupa. Mi se pare logic că doar e campioana la zi. După cucerirea titlului, gălățenii pun mâna și pe cel de-al doilea trofeu din istoria clubului de la Dunăre. Dacă Oțelul a arătat o apărare beton, determinare și o bună organizare a jocului, Steaua ne-a oferit o evoluție haotică. Deși au avut posesia, „roș-albaștrii” sunt departe de ceea ce înseamnă spiritul și istoria Stelei, iar în atac au fost zero barat. O Stea(ua) cu „străluciri” de tinichea. Din păcate!

Și ce frumos este când medaliile rezervate căștigătorilor sunt puse la gât de un mare campion cum este Lucian Bute. În afară de golul izbăvitor, „oțelarii” antrenați de Dorinel Munteanu și-au mai trecut în cont și-o bară. Tot în prima repriză. Suficient pentru a debuta cu dreptul în noul sezon. Supercupa este un trofeu important pentru Oțelul. O echipă care merge în al treilea sezon consecutiv cu același antrenor și cam aceeași formulă de echipă.
Steaua este încă departe de ceea ce vrea patronul Gigi Becali. Ba aș spune că trupa pregătită de Levy este sub nivelul echipei care încheia precedentul sezon cu Cupa României în brațe. Argumentele sunt tot… beton. Ca Oțelul. 🙂 La mijloc este problema cea mai gravă. Steaua a renunțat nepermis la jucători ca Dică sau Marinescu, ultimul numărâdu-se printre revelațiile sezonului trecut.
Și în atac Steaua e praf. Promisiunea, marea promisiune numită Tatu e ca un balon de săpun scos de copiii din parc. Rusescu a mai mișcat în front dar fără spor. Că acolo contează, pe tabelă. Restul sunt povești de spus la fraieri. După eșecul jocului în benzi, Steaua a sărit, pe final, peste faza de construcție aruncând mingi anapoda spre cei doi atacanți. Tactică falimentară ca întreaga prestație a Stelei de la Piatra Neamț.
E clar că odată cu trecerea fiecărui sezon Steaua se îndepărtează tot mai mult de spiritul și istoria clubului din Ghencea. Stilul ofensivei totale, în viteză, cu schimbări de direcție repetate și înșelătoare, cu o posesie amețitoare, sunt doar amintiri frumoase. Steaua de azi este Steaua lui Gigi Becali, un patron cu bune intenții dar prost sfătuit de apropiații săi. Și neprofesionist.
Un exemplu. Steaua a transferat în această vară ce a vrut, de cine a vrut și cum a vrut. Apoi l-a adus antrenor pe Ronny Levy. Adică pe invers. În loc ca Levi să decidă pe cine vrea și pe cine nu, în locul lui au decis patronul, managerul general și/sau președintele executiv. E normal așa ceva?
Până la urmă a fost o duminică seară frumoasă. Excelenta organizare de la Piatra Neamț a fost umbrită de bătăile unor golanii aflați în cele două galerii. Așa, de încălzire, înainte de sezon. Altfel, Oțelul promite o figură frumoasă în grupele Ligii Campionilor în timp ce Steaua anunță un nou sezon cu convulsii.