Patru muschetare cu spade de aur

octombrie 17, 2011 in Scrimă

Simona, fata ca a reușit „tușa de aur”!

Fetele care alcătuiesc echipa națională de spadă au pus mâna pe aur la Mondialele de la Catania. Ana Maria Brânză, Simona Alexandru, Loredana Iordăchioiu și Anca Măroiu au suflat cu aur spadele care au învins China într-o finală de infarct. România și-a apărat cu succes titlul mondial cucerit anul trecut, iar cele patru muschetare au mai obținut și calificarea la Jocurile Olimpice de anul viitor, găzduite de Londra. Încă o dovadă de cum se face performanță la cel mai înalt nivel. Un etalon valoric pentru fotbal, un sport în care se învârtesc foarte mulți bani dar care oferă foarte puține reziltate notabile. În timp ce la scrimă, spre exemplu, este invers: primește puțin și oferă mult. En garde!

România rămâne stăpâna lumii la spadă feminin. La Catania (Italia) s-a mai scris o pagină de glorie în istoria sportului românesc. Ana Maria Brânză, Simona Alexandru, Loredana Iordăchioiu și Anca Măroiu au reușit să ne ofere momente unice în care bucuria și suspansul, fericirea și emoția și-au dat mâna într-un episod tulburător despre performanță. Cele patru muschetare au îngenunchiat China. Nu ușor dar când este greu e parcă mai frumos.
Un meci de infarct. La un moment dat, după patru asalturi, asiaticele aveau cinci puncte distanță: 13-8. Frumoasele noastre de pe planșă nu s-au pierdut cu firea și au revenit senzațional. Au avut 21-17 dar chinezoaicele au revenit și ele și au egalat situația: 25-25. Duelul de departajare a fost decisiv. Simona Alexandru (foto) și Li Na au avut mai întâi o tușă dublă. Simona nu s-a pierdut cu firea deși presiunea care a apăsat asupra ei era enormă. A inventat ca din senin „tușa de aur” care a adus o victorie pentru istorie.
Un an de senzație în care România este regina Europei dar și a lumii la spadă feminin. Un exemplu de cum trebuie să se muncească cu folos în sport. Un exemplu de sacrificiu, modestie și perseverență pentru un sport care își finanțează cu greu nevoile bugetare. Un sport care nu are bani să fie televizat și comentat precum fotbalul. Parcă una simți când urcă tricolorul pe cel mai înalt catarg și alta când vezi un meci de fotbal cu tribune goale și figuranți pe toate planurile.
Fotbalul nu mai este buricul pământului. De multă vreme. Cel puțin la noi. Se vorbește de el peste tot, rulează zeci de milioane de euro și ce ne oferă? Rateuri după rateuri. Poate că ar trebui să ne schimbăm un pic și să nu-l mai băgăm în seamă. Mă refer la noi, jurnaliștii, dar și la iubitorii de sport. Prea i-am dat multă atenție în timp ce alte discipline sportive uluiesc lumea cu performanțe care mai de care. Și nimeni nu se înghesuie să le suplimenteze bugetul sau să premieze la timp sportivii. Doar la aeroport dau năvală. Politicieni, șefi și șefuleți. Pentru… poza de grup! Vai de noi, zău așa!