Onoare, dar nu si fotbal!

februarie 19, 2010 in Liga Europa

Unirea Urziceni a intrat pe „Anfield Road” cu lectia bine invatata si a jucat pentru o remiza alba. Timp de 81 de minute strategia a functionat. Cu noroc, cu toata echipa masata in careu, cu poticnelile „cormoranilor” enervati la culme de un stil de joc pe care nu-l inteleg si pe care nu-l acccepta in lumea buna a fotbalului. In final, Liverpool s-a ales cu un 1-0 muncit si meritat. In retur, doar o minune mai poate califica Unirea.

Sa crezi ca nu poti incasa gol in fief-ul lui Liverpool cu echipa masata in fata propriei porti reprezinta o adevarata aventura. Nu stiu ce a gandit antrenorul Unirii, israelianul Ronny Levy, dar e clar ca si-a dorit un 0-0. Un fel mai elegant de a pacali fotbalul insa, ca fond, tot aia e. O teorie de mult consumata care, pliata pe o echipa lipsita de taria meciurilor oficiale, a dus la un rezultat care sa nu ne faca de ras. Si atat.
Accentul pus de fostul tehnician al ialomitenilor, Dan Petrescu, pe organizarea jocului a lasat un grup omogen de jucatori care stiu bine ce au de facut. Chiar si in conditii de stress maxim cum a fost cazul pe „Anfield Road”. Surprinzator insa, a disparut tupeul din grupele Ligii Campionilor, cand Unirea mai si ataca poarta adversa. Chiar cu succes. Probabil ca anvergura adversarului a estompat orice fel de elan.
In prima repriza, trupa din Urziceni a trecut de vreo doua ori de centrul terenului. Noroc cu Bilasco care a alergat de i s-au lungit urechile ca la melc. Doua lovituri libere, irosite insa cu seninatate de Frunza si Brandan. In cel de-al doilea mitan scenariul s-a repetat cam in aceeasi parametri. Unii dau, altii incaseaza. Si Liverpool a dat tot ce a avut mai bun dar in zadar.
Cu nervii spectatorilor intinsi la maximum, Rafa Benitez a fost salvat de la o rusine fara margini de catre jucatorii pe care i-a trimis de pe banca de rezerve. In frunte cu Babel care a centrat perfect catre Pacheco, iar micutul spaniol a retrimis in fata portii, la N’Gog, francezul fiind omul potrivit la locul potrivit. Doar 1-0 si atat.
Pe final de meci, Unirea Urziceni a vrut sa ne reaminteasca serile frumoase de Champions League, in special pe acelea cand mai marca si goluri. O incercare timida care era s-o coste inca un gol in poarta lui Arlauskis. Cel mult a reusit sa amane deznodamantul calificarii, cu inca o saptamana, in Ghencea. Macar vine Liverpool cu toata trupa si mai vedem si noi jucatori adevarati.
Nu vreau sa minimalizez prezenta ialomitenilor in Liga Europa insa asta a fost conditia pe care si-au croit-o la Liverpool. Misiunea de gala s-a sfarsit cu un rezultat care suna, totusi, binisor. Onoare au avut, pentru ca au pus osul, insa fotbal mai putin.