Miracol si istorie

decembrie 19, 2009 in Special

Intr-o tara debusolata, cu un fotbal care isi cauta haotic normalitatea, Unirea Urziceni ne-a oferit un model de care e musai sa tinem cont, atunci cand vorbim despre marea performanta. Un model real, corect, onest si viabil. Nu este vorba despre o reteta abracadabrista ci de munca, de foarte multa munca.

Unirea a pornit la drum in 2006. O nou-promovata, cu un patron cvasinecunoscut, antrenori noi, manager destept si un buget care sa acopere onorabil strictul necesar. De aici s-a ajuns la titlul de campioana, la cele doua victorii si opt puncte din grupa G a Ligii Campionilor – un record pentru fotbalul romanesc, iar acum la „dubla” pentru istorie, din 16-imile Ligii Europa, cu FC Liverpool.
Am putea vorbi despre o axioma. Ca la matematica. Axioma triunghiului performantei, formata dintr-un patron discret, un manager si un antrenor bun. Dumitru Bucsaru este genul de patron pe care, daca trece pe strada, nu il saluti pentru ca pur si simplu nu stii cine este. Nu se pricepe la fotbal dar, mai important, mi se pare ca nici nu incearca sa se priceapa. Bucsaru si-a conservat statutul de enigma, preferand sa nu apara „pe sticla”, el evitand astfel publicitatea excesiva dar si eventuale tensiuni suplimentare in vestiar.
Mihai Stoica este cea de-a doua latura a triunghiului. Importanta. Un manager foarte bun care a reusit in Ghencea, locul unde este aproape imposibil sa lucrezi in liniste. Toate astea dupa ce MeMe a facut senzatie la Otelul Galati. Un adevarat liant intre patron si echipa, intre jucatori si antrenor. Nu e deloc usor sa faci asa ceva. Nu e deloc usor sa directionezi presiunea in alte directii, sa nu te umilesti in fata patronului, sa castigi increderea jucatorilor si sa nu te guduri pe langa antrenor ca sa iti consolidezi pozitia in club.
Dan Petrescu este latura care inchide triunghiul performantei. Un antrenor complet, croit parca pentru banca tehnica a marilor echipe. Cred, cu tarie, ca Dan Petrescu n-ar fi ajuns atat de departe fara un patron linistit si un manager capabil, care i-au permis sa se concentreze doar pe ceea ce tine de joc. Nimic nu misca la Unirea fara acceptul lui Petrescu. Chiar mi se pare normal asa ceva. Un tehnician complet, un tactician fanatic, pedagog dar si dur atunci cand este nevoie, prieten cu jucatorii.
Apogeul se numeste … FC Liverpool. O superechipa, la care managerul Rafa Benitez are la dispozitie 21 de stranieri si doar patru englezi in lotul de 25. Un adversar pentru istorie. O „dubla” pe care jucatorii Unirii Urziceni o vor povesti copiilor si nepotilor. Pe „Anfield Road” ii asteapta nemurirea. Nu au decat s-o caute pe arena care adaposteste 57 de trofee cucerite in 117 ani. Si ii mai asteapta ceva in fief-ul „cormoranilor”: «You’ll never walk alone», cel mai cunoscut si mai frumos imn din lume. Apoi capitanul Steven Gerrard & comp. vin in Ghencea. Unirea Urziceni are foarte putine sanse de calificare, insa are tot dreptul din lume sa viseze la un miracol. Macar atat.