Intre criza si lege

decembrie 23, 2009 in Special

Lovite de recesiune, cluburile de fotbal din Romania, si nu numai, isi duc traiul de azi pe maine. Speriati de situatie si pusi, practic, in postura de a nu mai putea asigura bugetul echipei cu resursele financiare programate la inceputul sezonului, patronii si/sau actionarii au gasit „cheia” rezolvarii problemei. Avand de partea lor un curent de opinie favorabil, provocat de jocul slab al echipelor si rezultatele modeste din cupele europene, proprietarii gruparilor de fotbal au decis sa umble la salariile jucatorilor.


In criza, o astfel de masura pica la tanc. Financiar, reduce o mare parte din cele mai importante cheltuieli. Diminuarea salariilor inseamna pe langa bani mai putini platiti jucatorilor si o economie semnificativa de taxe si impozite datorate bugetului asigurarilor sociale. Practic, un foc si doua lovituri. Indirect, diminuarea salariului afecteaza si cuantumul unor prime sau bonusuri, o mare parte dintre acestea fiind stabilite procentual, in functie de veniturile prevazute de contractul jucatorului.
De ce acum? Simplu: masura nu poate fi contestata decat de jucatori. Suporterii, nemultumiti, pe drept, de prestatia favoritilor si suparati pe comportamentul de dincolo de stadion al unor „vedete” autohtone, sunt dispusi sa accepte o astfel de masura. La propunerea Ligii Profesioniste, Federatia da si ea apa la moara patronilor. Comitetul Executiv al Federatiei Române de Fotbal a aprobat, luni, micsorarea cu pana la 50% a salariilor jucatorilor, un gest menit sa dea o mana de ajutor cluburilor, insa cu riscul incalcarii Codului Muncii si unor legi importante privind munca.
Conform DEX-ului, prin contract de munca se intelege un contract incheiat de un salariat cu o intreprindere sau cu o institutie, prin care cel dintai se obliga sa presteze in favoarea celei din urma o anumita munca, in schimbul unui salariu. Clar. Problema acestor salarii trebuia studiata in urma cu patru, cinci ani, atunci cand efervescenta afacerilor imobiliare sau alte combinatii finaciare tip „blitz” au adus in buzunarele unor oameni din fotbal sume fabuloase, care i-au impins – prea repede – spre acte nesabuite de generozitate. Senzatia de putere financiara a fost practic o imagine de carton, care s-a facut praf odata cu sosirea crizei iar odata cu ea si posibilitatea de a sustine financiar un mecanism obisnuit sa consume bani.
Umflarea salariilor a stimulat intr-un fel disputa pentru titlu si locurile care duc in cupele europene, insa a indus o falsa evaluare a valorii unor jucatori care s-au ascuns in spatele cifrelor din contract. Dar si asa, prin semnaturile din respectivele inscrisuri, cluburile si jucatorii au un angajament care trebuie respectat. E musai. Daca fotbalistii au intrat pe teren, daca si-au facut treaba, automat trebuie sa li se plateasca si salariul. O modificare a contractului nu poate veni unilateral, doar ca asa vrea patronul, ci cu acordul ambelor parti, in urma unor negocieri prealabile. Altfel, cluburile risca nu numai o droaie de procese pe care, in mod cert, le vor pierde dar si o caruta de bani platiti ca despagubiri pentru deteriorarea imaginii jucatorilor sau penalizari pentru neplata la termen a unor drepturi salariale.
Pe langa vechile probleme, mai nou, fotbalul romanesc se zbate intre criza si lege. Banii sunt importanti pentru toata lumea, inclusiv pentru fotbalisti. Legea este una singura si trebuie respectata. Daca si cu legea ne apucam sa jucam … fotbal atunci chiar se va alege praful de tot si de toate.