Ce-am fost si ce-am ajuns

iunie 3, 2010 in Națională

Cam asta ar fi concluzia dupa meciul Macedonia-Romania 1-0. O eticheta pusa chiar de selectionerul Razvan Lucescu: „Am jucat fara luciditate, cu disperare! Pentru moment nu mai speriem pe nimeni!”. Intr-adevar, Romania a bifat cea de-a treia infrangere consecutiva in acest an si, incet, incet, se scufunda in mediocritate si neputinta. Refuz sa accept ca acesta este potentialul maxim la care se pot exprima „tricolorii”, insa, deocamdata, rezultatele ii fac de ras.

Unii zic ca nu conteaza meciurile amicale ci doar rezultatele oficiale. Altii, dimpotriva: cum te exprimi in „amicale” cam asta este reteta si pentru jocurile oficiale. Mai grav este ca adversarul s-a numit Macedonia, altadata o echipa de batut insa, de data asta, „tricolorii” au intalnit o formatie incomoda si destul de disciplinata.
Am dominat jocul, am avut posesie, dar atacul n-a functionat. Exact ceea ce este esential in jocul de fotbal. Nu marchezi, n-ai cum sa castigi ceva. Ideea de a nu primi gol s-a transformat, de la un meci la altul, intr-o obsesie paguboasa cu efecte contrare. Astfel, „tricolorii” au ajuns sa se faca de ras pentru a doua oara in cinci zile. Cred ca deja e prea mult…
Nu-i deloc placut sa vorbesti despre o partida precum confruntarea cu Macedonia. Un joc fara orizont, dezlanat si dupa ureche. Sa nu finalizezi macar una dintre numeroasele actiuni ofensive este de-a dreptul strigator la cer. Si asta pentru ca s-a atacat haotic, din disperare. Doar Cocis a avut zvacniri onorabile, cu doua suturi la poarta, la unul dintre ele bara opunandu-se restabilirii egalitatii pe tabela de marcaj.
Nationala Romaniei a ajuns un fel de „echipa a pacii”, gata sa-si salute orice adversar la mijlocul terenului dar nu sa-l si bata. Dupa Israel si Ucraina, iata ca si Macedonia a ajuns sa isi faca palmaresul pe seama „tricolorilor”. Un esec istoric, o postura umilitoare pentru „tricolori”. La fel si pentru selectioner.
Daca nici cu Macedonia nu mai putem sta linistiti sa ne uitam la meci e clar ca la nivelul echipei nationale este o problema. Cu certitudine, una complicata. Declaratiile din ultimele zile, lansate de unii dintre patronii cuburilor cu nume, si nu numai, demonstreaza clar acest lucru. Disperarea pare sa fie definitia la zi. Romania are insa ocazia sa mai dreaga un pic busuiocul, sambata, contra Hondurasului, o nationala exotica dar care, spre deosebire de noi, este calificata la turneul final al Mondialului din Africa de Sud. O victorie a „tricolorilor” ar fi totusi o consolare, fie si palida. Din nefericire, la ora asta, sunt putini care mai au curaj sa parieze pe „tricolori”.