Atat putem!

septembrie 8, 2010 in Fotbal

Este clar: valoarea nationalei Romaniei este cea din meciurile cu Albania si Belarus. Am pierdut statutul de echipa care poate bate pe oricine. Suntem in „liga secunda” a fotbalului european si cred ca eticheta este destul de generoasa. Fara jucatori gen Hagi, Ilie Dumitrescu, Raducioiu sau chiar Mutu nu avem spor. Schimbarea selectionerului Razvan Lucescu ar rezolva mofturile unora nu si calificarea la Euro 2012.

Lipsa de valoare s-a tradus la Minsk in lipsa de imaginatie. Nationala Romaniei s-a miscat ceva mai bine decat in confruntarea cu Albania dar n-a avut spor in fata portii. Lipsa unui jucator sau unor jucatori cu personalitate la mijlocul terenului, care sa inventeze faze de atac si pase decisive s-a vazut din avion. Deac, Florescu si Torje au prins o zi buna insa nu este suficient. Le mai trebuie tupeu si experienta.
In atac s-a jucat cu ce avem si cum putem. Cred ca in afara de Bogdan Stancu, Bilasco, Marica si Daniel Niculae nu il avem decat pe Adrian Mutu. Un jucator a carui absenta se simte mai mult decat s-a crezut la inceput. In acelasi timp, continui sa ii dau dreptate selectionerului care pune mai presus disciplina decat numele unei vedete. Mutu a gresit fata de echipa nationala si trebuia sa plateasca, intr-un fel sau altul. Cred ca „perioada de corectie” a fost suficienta ca sa inteleaga ceva. Ca lectie de viata. Probabil ca la urmatoarea actiune, cu Franta, Mutu va fi convocat la lot.
Presiunea existenta asupra lui Ravvan Lucescu este imensa. Toata lumea vrea calificare la Euro 2012 desi lotul de jucatori dar si posibilitatile de selectie nu ne prea ofera motive de a fi optimisti. Reconstructia unei echipe nationale competitive cere timp si rabdare. Nu la infinit, dar cere. Interesele sunt mari. Ma refer la patroni, presedinti de cluburi sau impresari. Toti isi vad jucatorii in nationala lui Lucescu. De aici si unele declaratii nu tocmai la locul lor. Poate ca ar fi bine sa privim spre alte meleaguri acolo unde fotbalul este perceput pe baza unor alte principii de colaborare la nivelul primei reprezentative.
Nu invoc lipsa sansei desi, in fotbal, conteaza enorm. Puteam castiga cu Albania cum la fel de bine puteam castiga in Belarus. Daca reusea sa adune sase puncte Razvan Lucescu era acum „No. 1”. A avut doua remize chinuite, pe care trebuie sa si le asume, insa valoarea jucatorilor este cea care a condus la aceste semiesecuri. Atat putem!