Mandrie si prejudecata

noiembrie 7, 2009 in Liga Europa

Mi-aduc aminte de prima seara petrecuta de echipele românesti in Liga Europa. Poli Timisoara reusea un egal de lux la Amsterdam, 0-0, pe terenul lui Ajax. Dinamo continua miracolul de la Liberec si castiga cu 1-0 in fief-ul austriecilor de la Sturm Graz. CFR Cluj pleca si ea tare, cu un 2-0 in Gruia contra danezilor de la FC Copenhaga. Doar Steaua nu s-a inscris in starea aceea pozitiva si a remizat cu Sheriff Tiraspol, 0-0 in Ghencea. Suficient insa pentru iluzii.

Senzatia ca suntem pe cai mari ni s-a cuibarit in suflet dupa „dubla” Poli-Sahtior. Eliminarea detinatoarei Cupei UEFA a reprezentat un anestezic atat de tare incat nu realizam ca am ajuns doar la periferia Europei.
Noroc cu Unirea Urziceni care a mai dres busuiocul, cum a putut si cat a putut, insa deloc suficient pentru a acoperi nerealizarile celor patru formatii care ne reprezinta in Europa League. Din 16 meciuri, care au pus in joc 48 de puncte, reprezentantele noastre in Europa League au „repatriat” doar 10 puncte, inregistrand un golaveraj catastrofal, 8-24. Absolut jenant si umilitor.
Mândria ca putem uimi continentul cu rezultate-soc s-a transformat pana la urma intr-o opinie preconceputa, de cele mai multe ori eronata si defavorabila, impusa de atmosfera euforica de dupa calificarea celor patru formatii in grupele Europa League. Realitatea ne-a adus repede cu picioarele pe pamânt. Indolenta unor jucatori, superficialitatea lor in pregatire dar si in viata agitata de dincolo de stadion, schimbarile de antrenori pe banda rulanta, scandalurile interminabile si indepartarea publicului de stadioane au creat un climat ostil performantei, pesimist, fara orizont si apasator.
Adevarul este ca nu avem fata de cupele europene. Seria interminabila de infrangeri scoate la iveala lipsa valorilor autentice, blocate de importurile masive de jucatori din strainatate, de cele mai multe ori fotbalisti de mana a doua sau a treia. Inca ne multumim cu putin. Patronii celor patru cluburi „europene” trebuie sa inteleaga ca banii primiti de la UEFA nu tin deloc de cald daca nu sunt investiti cu cap, in infrastructura sau in centrele de copii si juniori. E nevoie urgent de o gura de oxigen pentru fotbalul autohton. Doar asa putem relua sirul performantelor in cupele europene si la echipa nationala. Altfel, vom vinde in continuare iluzii care vor inlocui mandria de a avea un fotbal valoros cu idea, preconceputa, ca un simplu act de prezenta este suficient pentru a genera rezultate de top.

P.S. Unirea Urziceni ramane pata de culoare intr-un peisaj din ce in ce mai cenusiu pentru fotbalul romanesc. Un proiect de succes care arata ca daca in fotbal se investeste cu cap rezultatele nu se lasa asteptate. Nota 10 pentru antrenorul Dan Petrescu si managerul gruparii ialomitene, Mihai Stoica.