Început fără… tradiție

iulie 22, 2011 in Liga 1

Liga 1, gata de start!

Fotbalul pornește la drum în arșița verii. După două luni de vacanță, pline cu scandaluri și jigniri, dar și cu schimbări șocante, Liga 1 e gata de start. Mircea Sandu, președintele Federației, a tăiat în carne vie și a lăsat campionatul fără două cluburi de mare tradiție: Poli Timișoara și Universitatea Craiova. Dar și fără doi patroni guralivi, Marian Iancu și Adrian Mititelu. „Nașu’ ” n-a prea ajut încotro pentru că altfel se alegea praful de reguli și regulamente. Un campionat cu granzii Bucureștiului în pribegie și sărac în mai toate.

Soarele bate nemilos și urcă mercurul termometrelor la cote greu de suportat. E dificil să mergi, e greu să respiri dar să mai joci și fotbal! Noroc cu nocturna. Două luni de vacanță au trecut precum secundele. Liga 1 e gata de drum. Joi seară am văzut destulă lume la meciul Spania-Belgia (4-1), disputat la Mogoșoaia, în cadrul EURO U19. Prin tramvai sau metrou tinerii se contrazic de seama echipei favorite, iar în parc pensionarii au început listele cu pronosticuri. Poate așa mai câștigă și ei un bănuț la pariuri!
Lumea e gata să vadă fotbal. Dar parcă e mai puțină agitație ca în alți ani. Așa se simte și nu cred să mă înșel. Fără Poli și Universitatea s-a șters din farmecul altor ediții. Mircea Sandu nu a mai permis concesii ieftine, ca altădată. UEFA este cu ochii pe noi de mai multă vreme și orice matrapazlâc juridic ar fi echivalat cu sancțiuni grave pentru fotbalul românesc. Așa a fost retrogradată Timișoara, așa a fost desființată Craiova, iar patronii Marian Iancu și Adrian Mititelu au fost reduși la tăcere.
Vom avea parte de o ligă cu granzii Capitalei jucând pe ici pe acolo. Nici șefii lor nu știu bine ce și cum. Dinamo, Rapid și Steaua au fost puse pe goană. Arenele de tradiție din Șoseaua Ștefan cel Mare, Giulești și Ghencea vor rămâne, deocamdată, pustii și triste. Poate doar urletul câînilor, probabil a pagubă, să spargă monotonia tăcerii care se așterne peste tribunele care altfel ar fi fremătat a viață și poftă de fotbal.
Vina cea mare o pun în cărca autorităților statului care dețin în patrimoniu aceste stadioane. Atâția ani au frecat pisoiul închizând ochii la tot felul de mișmașuri, iar acum trăiesc revelația rotunjirii bugetelor pe seama majorării chiriei. De ce nu le-a dat stadioanele în concesiune, pe 50 de ani, cu obiective clare în privința investițiilor? Probabil ca să-i țină pe patroni sub presiunea incertitudinii din dorința de a mai ciugulii, din când în când, câte un „pliculeț” pentru zile mai bune ori o sponsorizare pentru campania electorală.
La toate astea se mai adaugă sărăcia. Nu mai sunt bani. Și asta pune un mare semn de întrebare asupra viitorului. În general. Toate adunate ne cam taie zâmbetul de pe buze. Mergem la fotbal că ne place și atât. Nu mai e pasiunea, emoția de altădată. Și nici tradiția.