Gânduri de Crăciun

decembrie 24, 2011 in Sărbători

Moș Crăciun este așteptat de toți sportivii. Bucurați-vă, vine Crăciunul!

Ne pregătim pentru Sfânta Sărbătoare de Crăciun. În fața bradului facem bilațuri. Ce a fost bun, ce a fost rău. Un an greu, fără bani și cu performanțe notabile care le numeri pe degetele de la o mână. Scandalurile nu au lipsit, fotbalul fiind în „polle-position”. Important este să privim înainte, cu speranța și bucurie. Să fim mai îngăduitori, să fim mai buni și să ajutăm prin exemplul personal. Marile performanțe sunt generate de caractere puternice. Fără ele nu valoram nici doi bani, mai ales în sport!

A mai trecut un an… Constatăm, cu regret și tristețe, că numărul performanțelor de răsunet ale sportului românesc scade constant și sigur. O analiză de bilanț voi face ceva mai aproape de trecerea dintre ani. Acum mă copleșec doar căteva gânduri. Și simt că trebuie să le spun.
Fără bani e greu să răzbești dar mai ales să te menți acolo sus, în vârful piramidei. Sportul, un domeniu marginalizat constant de guvernanți, s-a chinuit de azi pe mâine. Îngrămădit de birocrație într-o obscură agenție subordonată unui ministru al educației care habar nu are cum și cu cât se face performanțî, sportul românesc încearcă să supraviețuiască. Și să nu se facă de râs la Jocurile Olimpice, anul viitor, la Londra.
Mai mult, numărul de ore de educație fizică din școli a scăzut dramatic spre un minim istoric. Mai e puțin și punem lacătul pe sălile și terenurile de sport. Cluburile sportive școlare se târăsc și ele de azi pe mâine acuzând lipsa de finanțare. Logic, la aceste instituții performanța tinde către zero. Rar mai scoate capul în lume un copil talentat. În școli nu mai vin antrenori care să caute viitoarele talente, iar dacă o fac este pentru… pontaj.
La scandaluri suntem însă primii. Fotbalul a molipsit și pe alții. Isteria de a spăla rufele în public, cu circ mediatic și declarații de mahala, trădează apucături balcanice. Greu să se renunțe la ele. Patronii din fotbal își fac reclamă într-un mod josnic, iar asta nu le face cinste. Și noi, jurnaliștii, poate greșim atunci când le cerem prea des părerea.  Mai grav mi se pare că atunci când apelăm la antrenori sau jucători stilul și tonul lor este cam tot pe acolo. Cu unele excepții, din păcate puține.
Sper ca liniștea și puritatea Crăciunului să aducă înțelepciunea dorită de toată lumea. Trebuie să copiem modelele de succes. Mă refer la management, performanță și atitudine. Nu este rușinos să facem asta. Suntem în Europa și ar trebui să încercăm să ne schimbăm. Sportul acuză șocul absenței stării de normalitate. Nimic mai mult. O stare care îi poate reda strălucirea de altădată. Totul este ca măcar să se schimbe ceva. Poate că razele luminițelor de Crăciun va aduce magia prin care totul să se schimbe în bine.
Și o dedicație din suflet: cântecul „Silent Night” interpretat de Elvis Presley!
http://www.youtube.com/watch?v=yZUZ_twxVwY

Crăciun Fericit, dragi prieteni, oriunde v-ați afla!