Din dragoste pentru fotbal

mai 27, 2011 in Cupa României, Fotbal

Dincolo de excelenta organizare a finalei Cupei României, dincolo de prestaţia europeană a celor două finaliste rămân in mintea fiecăruia dintre noi lacrimile lui Gabi Torje. A pune suflet este o calitate. Din păcate tot mai rară. Torje a plâns pentru că şi-a dorit să câştige cu orice preţ. Esenţial în sport. Şi pentru că şi-a iubit cu adevărat clubul. Totul din dragoste pentru fotbal!

Torje a fost cel mai bun jucător al lui Dinamo în finala cu Steaua. În stilul său: a arat terenul în stânga şi-n dreapta, a creat panică în careul advers, a şutat decisiv şi a pasat excelent. Un fel de „trabajador” cum ar spune spaniolii.
„Piticul” şi-a dorit enorm victoria în finala Cupei României. De înţeles mai ales că era ultimul său meci în tricoul lui Dinamo. Lacrimile au curs pentru că despăţirea a venit în urma unei înfrângeri contra marii rivale din Ghencea. Asta i-a stârnit plânsul. Un plâns sincer, de copil care iubeşte cea mai de preţ jucărie pe care o are: mingea.
În ziua de azi tinerii din fotbal şi-au pierdut capul. Nu toţi dar în mare parte cam aşa stau lucrurile. Ameţiţi de contractele uriaşe din Liga 1, de banii vehiculaţi cu valiza prin mai toate diviziile, juniorii de astăzi visează doar la ziua în care vor lua stiloul ca să semneze un angajament gras uitând prea uşor ce înseamnă profesionism şi profesionalism.
Un exemplu. La multe echipe de copii şi juniori amatorismul este încă în floare. Vin la antrenamente când vor, pe teren fac ceea ce vor, joacă după cum le recomandă părinţii în timp ce antrenorul rămâne o simplă piesă de decor. De ce? Din cauza salariilor mizerabile. Or în aceste condiţii este aproape imposibil să faci performanţă. Ca să nu mai vorbesc despre educaţia sportivă, despre motivaţia de a da totul pe teren, despre pasiune. Mental sunt praf. Lacrimile lui Torje ar trebui să fie un medicament pentru tinerii care vor să-i calce pe urme.
Cu nouă goluri marcate pentru Dinamo în campionat şi tot atâtea pase de gol, cu prestaţii bune la reprezentativa U-21 şi echipa naţională, Gabi Torje s-a despărţit în lacrimi de fotbalul românesc. Nici antrenorul Ioan Andone, după încheierea finalei, nici măcar preşedintele Mircea Sandu, la decernarea medaliilor, nu au putut să-l oprească. Torje plângea şi suspina. Şi-a iubit clubul şi nu a trădat fotbalul. Până la bani şi contracte doar asta contează! Sau ar trebui să conteze…