Despre Europa și fotbalul adevărat

mai 11, 2012 in Liga Europa

Fanii spanioli ne-au predat o lecție de civism pe care suporterii românii o știu dar refuză să țină cont de ea!

Finala Ligii Europa, găzduită de „Național Arena”, ne-a arătat ce înseamnă fotbalul adevărat. Cu de toate: spectacol pe gazon și în tribune, goluri, civilizație. Și o lecție de comportament din partea fanilor iberici. Să bei la masă cu adversarul, iar în același timp fiecare cântă pentru echipa lui, la noi înseamnă „anormalitate”. Pentru că nu e sânge și scandal. La ei înseamnă educație, bun-simț, civilizație. Toate adunate plus atitudinea celor două finaliste reprezintă definiția fotbalului adevărat. Dacă măcar ar mima că vrea să o copieze fotbalul mioritic ar câștiga enorm. Altfel rămâne așa cum e: cenușiu și mediocru!

Bascii și madrilenii au fost de fapt una și aceeași echipă. Au cântat, au dansat și s-au bucurat de fotbal. Am senzația că nici nu a contat cine a câștigat trofeul. Cu numai o zi înainte, „U” și CFR au refulat în public mizeria unui fotbal bolnav și nociv pentru ideea de sport și fair-play.
Cât de diferit este totul. Cadu, cu un tupeu de golanaș format peste noapte, a expus în public caracterul de doi lei al jucătorului cu bani și glorie din Liga 1. Un biet „gândăcel” în comparație cu marele Falcao, omul care a dus trofeul la Madrid. Falcao, bascul venezuelean care n-ar cuteza vreodată să instige galeriile rivale la violenţă!
Mi-am făcut cruce și m-am frecat la ochi văzând televiziunile și comentatorii cum laudă și expun grupurile de fani spanioli care stau împreună la masă deși pe aceleași tricouri roș-albe ecusoasenele erau un pic diferite. Unii cu Atletico de Madrid, ceilalți cu Athletic Bilbao. Subiecte puerile pentru mass-media din afară în timp ce la noi au ținut și încă mai țin știrile de „prime time”.
Dincolo de aceste balcanisme blestemate, de care nu vom scăpa așa ușor, rămâne dovada că în România se poate organiza un eveniment fotbalistic de referință. Am trăit intens o finală de vis și măcar pentru o seară am simțit cu adevărat că suntem în Europa. O Europă pe care o vrem tot mai aproape deși nu ne omorâm cu firea ca să demonstrăm că merităm un astfel de privilegiu.
Altfel rămân milioanele de euro înghițite de București, cică vreo 30, imaginea unui spectacol de gală și regretul cu va mai trece ceva vreme până când vom retrăi secundele de magie oferite de finalistele Europa League!