Când încerci să driblezi legea…

mai 31, 2011 in Liga 1

Lege și ordine. Două aspecte omise sau evitate atunci când vine vorba despre fotbalul românesc. De ani buni s-a tot vorbit de transparența bugetelor, de plata datoriilor către stat, de reguli minime și de bun-simț privind confortul pe stadioane etc. Toate trecute ordonat și meticulos în manualul de licențiere, un fel „caiet de sarcini” pentru prezența în Liga 1. Efectul ignorării lui? Timișoara și Bistrița, retrogradate în Liga 3. Brănești, Craiova și Urziceni, „out” și ele!

Numitorul comun care leagă dosarul Timișoarei de cel al Bistriței sunt datoriile neplătite către bugetul statului. O problemă mai veche fentată mereu de cluburile noastre prin inginerii financiare care ar lăsa mască și pe cei mai abili experți în materie. De ani buni. Sub ochii indulgenți ai Federației care a fost interesată mai mult de consistența competiției decât de corectitudinea dosarului de înscriere.
Asta în sezoanele trecute. Acum era aproape imposibil ca UEFA să poată fi fentată prin… transferul datoriilor către o altă firmă. Am spus de multe ori că nu mi se pare deloc normal ca fotbalul, sportul în general, să plătească aceleași impozite ca un agent economic. Ar fi trebuit să existe câteva facilități. Dar cum unde-i lege nu-i tocmeală datoriile la bugetul statului sunt la fel de importante precum plata salariilor.
În plus, la Poli Timișoara s-a adăugat și o datorie mai veche către Benfica Lisabona din transferul fundașului Laszlo Sepsi. Suficient pentru a se călca în picioare încă o prevedere din manualul de licențiere. O boală mai veche pe la noi românii. Tot avem impresia că noi suntem mai deștepți iar alții mai proști. Și pentru asta plătim cu vârf și îndesat de foarte mulți ani…
Cred că cluburile sancționate greșesc atunci când pun tunurile pe Viorel Duru, directorul de licențiere din cadrul Federației Române de Fotbal (FRF). În special Timișoara. Chiar dacă Duru a făcut apel după ce Bistrița și Timișoara au primit licența din partea comisiei de primă instanță. Momentul este dureros și de înțeles. În fond, Poli a pierdut participarea în Liga Campionilor și s-a trezit peste noapte în „liga săracilor”. Mai ușor, chiar foarte ușor era să se respecte normele minime cerute de UEFA pentru a avea un fotbal civilizat. Nu au contat, ba chiar au fost luate la mișto. Și uite unde s-a ajuns acum!
În sfârșit pot spune că a început curățenia în fotbalul românesc. Și doare tare pentru că, asemenea întregii societăți românești, oamenii din fotbal s-au obișnuit să dribleze mereu regulamentele și regulile stabilite chiar de ei. Sub amenințarea unor decizii UEFA fără precedent, cum s-a întâmplat în Bulgaria cu ȚSKA Sofia – exclusă din cupele europene pentru doi ani, FRF a aplicat legea.
Un semn timid de normalitate care trebuie salutat. Nu și de reformă pentru că aici e mult de zis. Legea este făcută pentru a fi respectată. Cine își bate joc de ea va plăti într-un fel. Îmi pare rău de Timișoara însă cei de acolo sunt principalii vinovați. Fără licență nu poți juca în Liga 1. Și nici în UEFA Champions League. Simplu, nu?