Amical cu parfum de… Ronaldo

iunie 8, 2011 in Internaţional

Pentru Brazilia, retragerea lui Ronaldo a fost mai importantă decât scorul cu România. Cel puţin aşa am simţit. „Il Fenomeno” a fost pe gazon în ultimul sfert al primei reprize. Abia alerga din cauza greutăţii dar şi aşa a avut vreo trei ocazii mari. Stofă de fotbalist. Ronaldo a părăsit arena în aplauze, la fel cum a cucerit-o. Fotbalul l-a făcut fericit, iar el ne-a făcut fericiţi cu driblingurile inegalabile. Jucătorul Ronaldo a murit însă mitul Ronaldo abia s-a născut. Multumim, dinţosule!

Nu ştiu dăcă se pot scrie multe despre meciul amical cu Brazilia. Nimic nu a contat pentru gazde în afara lui Ronaldo. Până şi Fred, autorul unicului gol, s-a bucurat la fel cum proceda „Il Fenomeno” în vremurile de glorie. Experienţa a fost imensă pentru unii dintre jucătorii români. În special cei tineri ca Râpă, Gardoş sau Torje. Şi tot ei i-au strâns mâna la despărţirea de fotbal. Un gest frumos.
Din păcate, geniul lui Ronaldo a fost învins de calorii. Poate mai juca vreo câţiva ani. Prin campionate bananiere sau poate pe la arabi. Stilul i-a rămas. Un fel de moştenire de preţ. Se spune despre „Dinţos” că a citit doar o carte. Legenda circulă dar Ronaldo rămâne, indiscutabil, un geniu al fotbalului.
A jucat cât a putut de bine. La cluburi dar şi pentru Selecao. A ajuns campion mondial şi a câştigat cam tot ce se putea câştiga. Bineînţeles şi bani. Chiar mulţi. Mintea fuge în timp. Ce poate însemna pentru români Ronaldo? Poate „dubla” de pomină Inter Milano-FC Braşov, din sezonul 2001-2002 al Cupei UEFA. Sau că, tot la Inter, marele Mircea Lucescu l-a antrenat pe „Il Fenomeno”. Amintiri…
La retragere, Ronaldo a dorit să-şi mulţumească fanii cu un gol. De aceea şi-a cerut scuze. Nu l-a lăsat Tătăruşanu însă s-a văzut că n-a mai putut. Părea sătul de ironiile interminabile ale presei pe seama kilogramelor sale care i-au ruginit articulaţiile. Ce diferenţă între vremurile când era lăudat zile în şir şi cele de astăzi!
Cum mai am zis, Ronaldo putea continua într-un colţişor uitat de lume. Dar e brazilian şi a fost corect cu sine însuşi preferând să agaţe ghetele în cui. Adevărul este că fotbalul nu poate fi trişat. Scăpat de grijile fotbalului l-am văzut pe Ronaldo cum râde şi se bucură. Poate era bine ca Tătăruşanu să-l ajute să înscrie un gol. Exact ceea ce l-a făcut celebru. Acum urnează legenda…