La granița dintre extaz și agonie

mai 14, 2018 in Handbal

„Dragostea şi reuşitele măreţe implică uneori şi riscuri măreţe.” – Dalai Lama (autoritatea supremă a budiştilor tibetani)

Craiova a cucerit Cupa EHF într-o manieră entuziasmantă. CSM-ul din București a pierdut fără drept de apel cu Györ și a ratat trofeul Ligii Campionilor. Ambele echipe sunt susținute de autoritățile locale pentru performanță. Fetele antrenate de Burcea au răsplătit încrederea Craiovei dar csm-istele au dezamăgit chiar dacă locul 3 în Ligă înseamnă ceva. Din cauza atitudinii. Oltencele au jucat cu sufletul gata să moară pe teren, în frunte cu senzaționala Iulia Dumanska, dar bucureștencele s-au preocupat mai mult de jocul individual decât de echipă. Neagu s-a supărat că a fost criticată însă prestația a fost departe de valoarea ei. Și cu Györ și cu Rostov. E bine că se finanțează sportul din bani publici cu condiția să fie pentru performanță, nu pentru… participare. Granița dintre extaz și agonie este atât de îngustă încât orice pas greșit schimbă brusc rezultatul final. Poate și destine!

Handbalistele din Bănie au transformat porecla în renume. Da, „Craiova Maxima” a cucerit Cupa EHF, iar toată Oltenia a trăit intens un moment pentru istorie. La fel ca pe vremea fotbaliștilor de legendă conduși de căpitanul Costică Ștefănescu. Sală arhiplină, mii de fanii pe esplanada din fața Sălii Polivalente, iar alții în fața ecranelor instalate pe terasele din Craiova.
Cum spun românii, echipa antrenată de Bogdan Burcea și-a scos banii. Un trofeu uriaș pentru un oraș care și-a dorit performanță. Investițiile au fost cu succes, iar bucuria celor de acolo este de înțeles. Craiova a apărut și pe harta handbalului european ceea ce nu-i puțin lucru. Bravo lor, bravo lor, bravo lor, oltencelor!
Dezamăgire mare la Budapesta. CSM București s-a ales, cu chiu cu vai, cu medaliile de bronz. Locul 3 în Liga Campionilor este onorabil dar maniera în care a jucat echipa lasă multe semne de întrebare. Pe scurt, jocul individual a sufocat spiritul de echipă. Mai ales în confruntarea cu Györ. Înfrângerea usturătoare, la șase goluri diferență, depășește limita înțelegerii și logica investițiilor făcute la acest club. Bucureștenii așteptau trofeul sau cel puțin finala. Dacă nu, măcar atitudine, spirit de luptă, sacrificiu total.
Cristina Neagu s-a supărat pe presă că este criticată. Cel mai bine era să-și analizeze singură prestațiile de la Budapesta. Ea și colegele ei. Departe de valoarea lor și de investițiile făcute în salarii. Lumea are pretenții și pe bună dreptate. Györ nu era de neînvins dar diferența s-a făcut la atitudine. Ce să mai lungim vorba, unguroaicele au vrut finala, au vrut trofeul. Ale noastre fără încredere că pot da marea lovitură. Cine se mulțumește cu puțin se alege cu… puțin. Păcat!