Tocătoarea de antrenori

octombrie 20, 2012 in Liga 1

La Rapid, Ioan Ovidiu Sabău nu a avut nici timp și nici lot pentru a demostra ce poate ca antrenor. Păcat!

Etapă-șoc pentru antrenori. Și runda a 12-a încă nu s-a terminat! La ora când scriu mai sunt de disputat cinci jocuri. Rapidulețul a deraiat în propriul „triaj” motiv pentru care patronul George Copos a decis să schimbe „locomotiva”: în locul lui Sabău a pus un rapidist sută la sută, Marian Rada. Apoi, după derby-ul cu Dinamo, se vorbește de Marius Șumudică. Ioan Andone e singur singurel la CFR Cluj. A pierdut și sprijinul șefului cel mare, Arpad Paszkany. „Ceferiștii” din Gruia așteaptă un antrenor din Portugalia. Cel puțin asta s-a auzit până acum. La Dinamo, antrenorul Dario Bonetti stă și el pe-o creangă pe jumătate tăiată. După dezastrul cu Bistrița a declarat cu seninătate: „Abbiamo avuto una buona partita”. Nu demult, tot după un eșec, cu Astra, Dario a mai scos o „perlă”: „Una grande partita”. Sper că am scris bine în italiană… 🙂 Ideea este că Liga 1 toacă antrenori pe rupte. Un semn de instabilitate, de provizorat. Și mai vrem rezultate… 🙁

Un antrenor este ținut în viață doar de rezultate. Atunci, cine este vinovat că acestea nu apar? Eu zic că în primul rând cluburile și cei care le conduc. Lipsa unei analize serioase atunci când este adus un tehnician duce la despărțiri bruște și neplăcute. Cu efect direct asupra echipei și a jocului. Apoi, din păcate, nu chiar toți antrenorii fac loturile. Incredibil, dar adevărat. În nepermis de multe situații ei sunt victimele faptului împlinit. Aștia sunt jucătorii, cu ăștia muncești. Unii chiar primesc telefoane pe cine să bage în echipă sau pe cine să scoată. Sunt realități. Anormale însă ele nu pot fi ignorate. Și când nu sunt rezultate nu pleacă patronul ci… antrenorul!
Nu vreau să-i scuz pe tehnicieni. Greșesc și ei. În special cu „ideile fixe” în privința unor jucători sau cu întreținerea anumitor „bisericuțe” în vestiar. Atitudini care divid echipa, iar apoi jucătorii nemulțumiți refulează pe teren prin prestații surprinzător de slabe. Dar și în acest caz vina aparține angajatorilor, adică a celor care caută antrenorul. Care au făcut-o ori prost ori, la polul opus, îi cântă-n strună până i se urcă la cap și pleacă sau este demis.
Într-un astfel de peisaj, neserios și neprofesionist, Liga 1 toacă antrenori pe capete. Rapidulețul i-a făcut un debut fericit experimentatului Sorin Cârțu care a câștigat cu Brașovul lângă Podul Grand: 2-1. Scor devastator pentru „alb-vișinii”. Copos a apelat… rapid la eterna soluție în caz de avarie, Marian Rada. Un rapidit pur-sânge, bine pregătit, un antrenor care ar trebui să fie lăsat măcar un sezon la comanda echipei ca să arate ce poate. Însă Copos are alte idei. După ce spunea pe televiziuni că Marius Șumudică, antrenorul – suporter, nu are ce căuta la Rapid acum și-a adus aminte de el. „Șumi” este o variantă bună pentru giuleșteni dar cu inconsecvența în declarații cum rămâne?
Ioan Andone, așa cum scriam nu demult, este ca și demis de la CFR. Paszkany nu mai are răbdare. Și-a trimis „locoteneții” în Portugalia ca să caute antrenor. Înfrângerea din meciul cu Viitorul Constanța (0-1) a picat tare prost. Poate un succes cu Galatasaray, în Liga Campionilor, să fie șansa lui „Ando”. Îmi pare rău pentru el dar mă tem că este prea târziu. Spun asta pentru că șefii CFR-ului așa fac când nu le convin rezultatele: schimbă antrenorul la orice oră!
La Dinamo, Dario Bonetti este pe tobogan. Sau pe o creangă pe jumătate tăiată. Dacă pierde derby-ul cu Rapid, de luni, cred că poate spune „Addio, Dinamo!”. E cam mult să pierzi acasă, cu Bistrița (1-2). Chiar umilitor, dar ăsta este fotbalul. Și în acest caz vina aparține, în primul rând, celor care l-au adus pe Bonetti la Dinamo. În loc să apeleze la tehnicieni români, cu carte de vizită serioasă, unii chiar foști mari jucători ai lui Dinamo, cum este Gigi Mulțescu, șefii „câinilor” au ales o soluție riscantă care, iată, nu ține.
Liga 1 rămâne o tocătoare de antrenori. Pentru un fotbal care vrea să progreseze nu este deloc bine. Dar asta este deja ceva de notorietate în România. Patronii trebuie să învețe să analizeze de o mie de ori un dosar de antrenor, un CV de antrenor. Și să aleagă în funcție de ceea ce vor să facă. Apoi să-l lase pe om în pace. Un sezon ca să-și facă lotul așa cum vrea. Un al doilea sezon pentru a așeza jocul și ataca un obiectiv de performanță mai ușor. Să zicem prezența în Liga Europa. Apoi, în sezonul al treilea, asaltul spre titlu și Cupă. Altfel se va merge din compromis în compromis, din provizorat în provizorat!