Fabregas (nr. 10), omul care duce Spania la meciul cu trofeul pe masă!

Expresia „quod erat demonstrandum”, adesea folosită în terminologia matematică, înseamnând în română „ceea ce trebuia demonstrat”, şi-a descoperit utilitatea şi în fotbal. După 120 de minute de 0-0, Spania a trimis acasă Portugalia şi bate pas de defilare pe acordurile „Marşului Regal” către Kiev, locul unde se joacă marea finală. „Furia Roja” a câştigat războiul iberic de pe „Donbass Arena” şi este pentru a treia oară consecutiv într-o finală de turneu final. Dacă „Armada” lui Del Bosque câştigă titlul intră în istorie pentru mulţi ani de acum încolo!

Doneţkul s-a obişnuit cu meciurile mari. După acel uluitor Anglia – Italia (2-4, în urma loviturilor de la 11 metri), „Donbass Arena” a trăit istoria unui alt 2-4 la penalty-uri. De data asta în semifinala Portugalia – Spania. Un meci destul de ştears faţă de ceea ce ne-au arătat în „sferturi” englezii şi italienii. Dar frumos, pasionant şi tensionat!
Lusitanii au marele merit că au reuşit să blocheze năucitorul „tiki-taka”, specialitatea Spaniei. Nu total dar suficient de mult pentru ca deţinătoarea titlului mondial şi european să nu-şi poată creea prea multe ocazii şi să nu marcheze gol. Patru, cinci jucători portughezi urcau permanent în pressing atunci când spaniolii ieşeau la atac. Şi le-a ieşit!
La rândul ei, Spania a reuşit să blocheze gura de foc a Portugaliei: Cristiano Ronaldo. Vedeta lui Real Madrid a fost de nerecunoscut, a ratat toate loviturile libere de care a avut parte, iar în minutul 90 putea închide meciul însă a şutat în bălării dintr-o poziţie excelentă. În timp ce colegii săi, în frunte cu Coentrao şi Meireles, au alergat cu limba scoasă de-un cot ca să blocheze şarjele spaniole.
Spania nu m-a convins în timpul celor 90 de minute regulamentare dar a făcut-o în prelungiri. Elevii lui Vicente del Bosque au apăsat pe accelerator, iar noii intraţi Pedro şi Fabregas au hărţuit continuu o apărare care se clătina tot mai tare. Noroc cu portarul Rui Patricio care a salvat Portugalia înainte de penalty-uri.
Cu moralul beton, Patricio a parat prima lovitură de la 11 metri executată de Xabi Alonso. La fel ca în „sfertul” Anglia – Italia, echipa care a ratat prima s-a calificat mai departe. Portughezul Moutinho l-a imitat pe Xabi şi a ratat şi el. Iniesta, Piquet şi Ramos şi-au făcut treaba pentru Spania. Pepe şi Nani pentru Portugalia însă Alvez a tremurat când nu trebuia şi a ratat. Fabregas a fost ajutat de divinitate şi cu o bară-gol de zile mari a trimis Spania să se bată pentru trofeu.
În tot acest timp, Cristiano Ronaldo a aşteptat pe margine să-i vină rândul pentru ultimul penalty. O decizie corectă a selecţionerului Paulo Bento dacă ne gândim la ratările din sezonul intercluburi. Ronaldo a rămas însă doar cu speranța şi cu dezamagirea ratării unei finale de Campionat European.
Ce urmează? Astăzi, încă o semifinală: Germania – Italia. Tot de foc. Apoi, pe 1 iulie, la Kiev (Ucraina), un meci echivalent cu ciocnirea civilizaţiilor. Indiferent cum am da-o! Spania e deja acolo!