Cristiano Ronaldo a fost liderul Portugaliei. Și în teren dar și după ce a ieșit pe targă accidentat. Așa s-a creat starea de spirit care a dus titlul european la LIsabona!

Franța a pierdut titlul european la ea acasă pentru că a avut o salbă de vedete dar n-a avut un lider. În schimb, lusitanii au devenit campionii Europei pentru că l-a avut pe Ronaldo. Ciudat, „centralul” Clattenburg nu a văzut atacul violent dat de Payet la căpitanul advers. Misiune îndeplinită: Ronaldo a fost scos din joc după 23 de minute. Urât, foarte urât, dar mă așteptam la așa ceva din partea francezilor. Și-au luat toate măsurile. 🙁 Culmea, cât timp Ronaldo a fost pe teren Potugalia a trecut rar de centru. După care jucătorii lusitani au evoluat pentru „CR”, pentru căpitanul lor, pentru simbolul victoriei, pentru Portugalia. Și le-a ieșit totul. „Cocoșii” nu au avut pentru cine. Benzama putea fi liderul dar nu l-a vrut în lot selecționerul Deschamps. Eder a răzbunat palmaresul nefavorabil contra francezilor și accidentarea lui Ronaldo. Portugalia este regina Europei și se bucură!

Cât de mult îl iubea lumea pe Payet atât de mult îl urăsc portughezii după atacul criminal la Ronaldo. Un gest, poate programat, care l-a scos din finală pe starul portughez. Efectul dorit de francezi a fost exact invers. În afara trofeului, jucătorii lusitani au mai avut o motivație: răzbunarea căpitanului lor. Pe cât de mult era urât Ronaldo pentru aroganțele sale, fel de fel, atât de mult este iubit acum!
Interesant, cât timp a stat pe teren Ronaldo lusitanii au trecut rareori de centru terenului, iar când au făcut-o nu au rupt gura târgului. Logic, majoritatea mingilor mergeau spre liderul lor care a fost supus unui marcaj pe viață și pe moarte.
Atacul lui Payet la ligamentele lui Ronaldo a îngropat Franța. Chiar dacă l-a scos din joc pe „CR”, gestul francezului a transformat Portugalia într-o inimă uriașă, într-o stare de spirit cum rar mi-a fost dat să văd la un asemenea nivel. Eroism, dăruire, sacrificiu. Probabil mai sunt și alte cuvinte frumoase pentru o națională pe care majoritatea au luat-o la mișto după ce s-a calificat în „optimi” de pe locul 3 în grupă.
Mulți l-au crezut nebun pe selecționerul Fernando Santos care spunea la începutul competiției că naționala Portugaliei se va întoarce acasă pe 11 iulie. Știa el ce știa. Știa că are echipă cu lider, nu o adunătură de vedete fără un nume în jurul căruia să se adune, să lupte, să moară. Lacrimirile lui Ronaldo de la accidentare, de la gol și acel „Vamos!” strigat cu gura mare la primirea trofeului demonstrează că a triumfat echipa care a avut lider. În timp ce Franța plânge, plânge și iar plânge. Poate și de dorul de Karim Benzama, jucătorul care avea toate calitățile unui lider adevărat!