Performanța costă dar cine plătește?

octombrie 16, 2018 in Handbal

„Doar cel ce crede în victorie poate învinge.” – John Dryden (poet, dramaturg și critic literar englez)

Eșecul handbalistelor de la CSM București în Germania, 28-30 cu Bietigheim, este greu de explicat și ridică, din nou, semne de întrebare. Publice. Pornit la drum ca o inițiativă sportivă adresată copiilor și adolescenților, CSM a devenit o grupare cu multe secții în care se face sport de performanță. Handbalul feminin este un exemplu, iar salariile plătite din banii bucureștenilor reprezintă de mult un standard european de top. Din păcate, rezultatele din ultima vreme nu sunt pe măsura eforturilor financiare. Greșeli elementare la jucătoare de top, ritm slab, evoluție în salturi, plus un antrenor care dă senzația că nu e pe bancă, fără reacție la momentele adecvate. În concluzie, lot valoros dar situația este critică. Și revenim la banii publici care ajung în contul unor „straniere” care încă nu-și onorează numele și reputația. Atunci, dacă tot sunt bani publici, n-ar fi mai bine să se stimuleze promovarea valorilor autohtone? A tinerelor talente care lustruiesc banca de rezerve sau caută de zor un contract pentru că n-au loc din cauza „numelor mari”?

Întrebări simple, de bun simț, încolțesc în mintea iubitorilor de handbal. Și nu numai. E corect față de bucureșteni ca să se finanțeze cu o căruță de bani această echipă în condițiile în care rezultatele din ultima vreme sunt departe de așteptări? E corect față de celelalte cluburi private care se confruntă cu probleme financiare care mai de care?
De acord să se investească în sportul de performanță dar cu condiția să existe rezultate de top. În Germania, csm-istele au înregistrat a doua înfrângere consecutivă după eșecul de la București, din Liga Florilor, în fața echipei SCM Rm. Vâlcea. Deja e mult. Pentru orice suporter și nu numai.
Frumos ar fi ca din bani publici să se susțină dezvoltarea sportului autohton. Există talente cu carul care dacă ar fi promovate într-un sistem de pregătire echivalent cu cele existente în campionatele de top ar avea un cuvânt de spus. Să nu uităm că România a avut, în 2014, o echipă U18 campioană mondială la handbal feminin. Puține din acele jucătoare se regăsesc pe lista cluburilor din prima ligă. Una dintre ele este Bianca Bazaliu, în prezent „rezervă de lux” pe banca CSM-ului. În timp ce lista „stranierelor” crește de la un sezon la altul. E corect așa atunci când vorbim despre bani publici?
La ce finanțare există acum pentru „tigroaice” singurul obiectiv pe măsură este trofeul Ligii Campionilor. Altfel se ajunge în zona scuzelor de tot felul și e păcat. Performanța costă mulți bani, iar cine plătește, adică bucureștenii, au dreptul să ceară rezultate de anvergură. Dacă nu se poate obține trofeul Ligii Campionilor, pe varianta „stranierelor” cu nume mari, atunci să se adune tinerele jucătoarele de talent din țară, iar în câțiva ani sigur se va forma o trupă redutabilă. Din românce că tot vorbim de finanțare din bani publici. Că de așteptat s-a așteptat destul!