Sărut mâna, domn’ arbitru!

decembrie 12, 2011 in CCA

Colțescu, mai mult decât arbitru: Popa îi sărută mâna!

Inițial a fost un gest nebăgat în seamă. Apoi, la reluare, pare incredibil. La finalul meciului CS Mioveni – Voinţa Sibiu (1-2), Iulian Popa l-a considerat pe arbitru drept un binefăcător divin. Poate chiar… popă. Mulțumit că echipa sa a fost arbitrată corect, atenție, corect, jucătorul Voinței i-a luat mâna centralului Sebastian Colţescu şi i-a pupat-o. Un gest care arată clar că Liga 1, jucătorii, cluburile și alții din fenomen rămân la mâna arbitrilor. Toți au ajuns să le mulțumească atunci când arbitrează corect. Din păcate… Nu e normal pentru că asta trebuie să facă!

Să îi mulțumești arbitrului că a fost corect? Așa ceva doar în România se putea întâmpla. Gestul sibianului Iulian Popa spune mult mai mult decât pare la prima vedere. Teama echipelor mici că vor fi tocate de „fluierași” este reală. Zvonurile care circulă, de ani buni, cum că unele echipe fac un lobby susținut pe lângă arbitri doar ca să fie arbitrate corect pot avea o confirmare în imaginile șocante văzute de zeci de mii de suporteri la finalul partidei de la Mioveni.
Huiduiți și măscăriți de patronii cluburilor dar și de unii antrenori, arbitri au început să-și construiască un statut divin față de jucători. Reacția lui Popa este de înțeles. Ea exprimă descărcarea nervoasă a unui jucător mulțumit de rezultatul final care, probabil, se aștepta la un cu totul al tratament pentru echipa sa. Este gestul care exprimă preocuparea pentru ziua de mâine, pentru contractul pe care joacă, pentru viitorul lui. Și asta pentru că, de multe ori, arbitri au dat decizii anapoda, cu efect direct asupra rezultatului final.
Gestul atacantului Popa exprimă preocuparea principală care există astăzi în fotbalul românesc: nevoia de arbitraje corecte. Atât și nimic mai mult. Un gest care ar trebui luat în serios. E clar că putregaiul e mare din moment ce o prestație corectă a unui „central” generează reacții de genul celei văzute la finalul jocului de la Mioveni. Nu se poate așa ceva. Nu se mai poate continua cu teama că la următorul joc brigada de arbitri poate stabili rezultatul final.
Și ne mai întrebăm de ce nu vin fanii pe stadioane! Din cauza asta. Nu mai au încredere în ierarhii și în corectitudinea competiției. Dacă ne aruncăm o privire doar spre ultima etapă a turului observăm că la meciurile Steaua-CFR și Oțelul-Rapid au existat decizii aiurea care, probabil, au dus cursul meciurilor spre alte rezultate. Și imediat au început scandalurile. Ca în mahala. Cu gura mare, cu înjurături și jigniri, cu mizerii care mai de care.
Fotbalul se afundă, tot mai mult, în mocirla mediocrității, iar arbitri au o mare parte de vină. În schimb le place când aud: „Sărut mâna, domn’ arbitru!”. Poate asta și vor!