Onoarea, mai presus de fotbal!

ianuarie 2, 2013 in Special

Aurică Țicleanu, unul dintre marii fotbaliști pe care i-a dat Bănia. Cu Bordeaux, el a deschis poarta calificării!

Aurică Țicleanu, unul dintre marii fotbaliști pe care i-a dat Bănia. Cu Bordeaux, el a deschis poarta calificării!

M-au răscolit declarațiile despre „Craiova Maxima” date de către un fost mare jucător al Universității Craiova, Aurică Țicleanu. O declarație scurtă, dar fabuloasă, pe care o puteți citi pe site-ul www.wowbiz.ro. În urmă cu 30 de ani, în Cupa UEFA, francezii de la Girondins Bordeaux au încercat să cumpere meciul-retur cu „Știința”, decisiv pentru intrarea în sferturile de finală. La pauză, în drum spre vestiare, Țicleanu a refuzat „șpaga” oferită de marele Alain Giresse. Era 0-0. În cel de-al doilea mitan, Țicleanu avea să deschidă scorul, iar Gheorghiță Geolgău, în prelungiri, a punctat decisiv și Universitatea mergea mai departe. O dovadă de dragoste față de culorile alb-albastre, față de fotbal, față de fair-play. O echipă uriașă formată din caractere adevărate!

Oare câți dintre fotbaliștii de astăzi înțeleg adevăratul sens al cuvântului onoare? Foarte puțini. Mă miră acest lucru pentru că nu este o mare filosofie să-l descopere. Doar să vrea să te uite un pic în istorie. Acolo pot găsi pilde adevărate, nu vorbe-n vânt. E bine să ne aducem aminte…
8 decembrie 1982. „Optimile” Cupei UEFA. După 1-0 în tur, pentru Bordeaux, toată România, cu mic cu mare, era cu ochii și cu sufletul pe „Centralul” din Bănie. Nu conta cu ce echipă ținea fiecare. Toți iubitorii de fotbal trăiau la maxim spiritul numit Universitatea Craiova. Stadionul a fost luat cu asalt de olteni și nu numai. Peste 50.000 de spectatori așteptau un miracol: calificarea „Științei”!
Am spus mereu că marile echipe sunt acelea care rămân fixate în memoria suporterilor. Nu putem uita o astfel de echipă: Lung – Negrilă, Tilihoi, Ștefănescu, Ungureanu – Țicleanu, Donose (min. 58 – Geolgău), Balaci, Irimescu – Crișan (min. 83 – Cârțu), Cămătaru. De cealaltă parte, o forță a fotbalului european, Bordeaux. Cu Ruffier – Rohr, Specht, Tresor, Bracci – Thouvenel, Martinez, Tigana, Giresse – Lacombe, Memmering (min. 75 – Lippini).
Un meci dramatic de la un capăt la altul. În debut, Cămătaru a fost faultat în careu dar arbitrul s-a făcut că plouă și nu a dat nimic. În minutul 58, Țicleanu aruncă în aer „Centralul”; 1-0 pentru „Știința”. Peste 10 minute, Cămătaru marchează dar arbitrul Keiser (Olanda) nu vrea să-l facă fericit. Prelungiri. Giresse și Tigana împing pe Bordeaux în terenul Universității. Francezii atacă cu toate liniile. Vine minutul 101. Goool Geolgău!!! Universitatea reușea calificarea în „sferturile” Cupei UEFA. La acea vreme, ceva incredibil pentru fotbalul românesc!
După meci, Aurică Țicleanu a declarat cu lacrimi în ochi: „Am crezut în victorie. Suntem o echipă… europeană!”. După 30 de ani, același Țicleanu se destăinuie pe www.wowbiz.ro (http://www.wowbiz.ro/fabulos-aurel-ticleanu–fostul-jucator-al-craiovei-maxima–a-povestit-in-exclusivitate-pentru-wowbiz-ro-cum-au-incercat-francezii-de-la-bordeaux-sa-l-_34626.html) : „În drum spre vestiare, Alain Giresse a venit la mine și mi-a făcut acel semn specific cu degetele, prin care îmi sugera că ar fi vrut să ne ofere bani pentru a-i lăsa să meargă mai departe. Pe chipul lui se citea disperarea! Francezii ar fi făcut orice să se califice. Mă uitam la el și nu-mi venea să cred! I-am zâmbit și am plecat mai departe. În cele din urmă, noi am obținut calificarea”.
Incredibil! Dacă atunci era așa, ce-o fi în culisele fotbalului de astăzi? Aurică Țicleanu, fără să vrea, ne-a oferit într-un arc peste timp două declarații care dezvăluie o valoare umană care ar trebui să existe la toți fotbaliștii: onoarea. Jucătorii „Craiovei Maxima” au oferit proba că, atunci, au jucat pentru culorile alb-albastre și onoarea lor. Pentru România. Încă un motiv că Universitatea Craiova este mai mult decât un club de fotbal, este o legendă!

P.S. Mă pregăteam să postez acest text. Simțeam însă că îi lipsește ceva. Am găsit. Dau fuga pe You Tube. Scriu repede „Craiova – Bordeaux 2-0” și găsesc o amintire de atunci. Merită. E fotbal adevărat!
http://www.youtube.com/watch?v=Lpjd2gHsaPk