Efect… invers!

martie 20, 2010 in Handbal

Oltchim a mers in Danemarca cu calificarea in buzunar. Prezenta in semifinale a fost asigurata cu o etapa inainte, meciul cu Viborg fiind doar unul de palmares si, poate, de strategie. Fara doua jucatoare de baza, Neagu si Maier, trupa din Valcea a lasat impresia ca nu a apasat pe acceleratie. Danezele, posibile adversare in marea finala, au fost lasate sa zburde mizandu-se pe faptul ca victoria lor nu conteaza. Pana vom afla daca Viborg a fost sau nu adormita pentru o posibila „dubla” decisiva in ultimul act al Ligii Campionilor ramane infrangerea la sapte goluri diferenta. Cam multicel! Fetelor, atentie mare in semifinale!

Un 33-26 care ne sperie. Probabil ca Radu Voina a luat in calcul si infrangerea, la o diferenta de un gol, poate si doua, care sa adoarma Viborg-ul in cazul unei reeditari, in finala Ligii Campionilor, a „dublei” din grupa principala II. Fara Cristina Neagu si Ramona Maier, Oltchim a stat mereu in urmarirea danezelor. Ba chiar a dat semne ca se joaca cu ele ca pisica cu soarecele. Oltchim a revenit in joc chiar si cand a fost condusa cu cinci goluri.
Culmea, elevele lui Radu Voina au egalat la 22 in minutul 13 al celui de-al doilea mitan. Cifra cu ghinion pentru ca dupa acest moment a urmat dezastrul. Cu Cristina Varzaru si Bojana Popovic in mare forma, Viborg a aratat cine este seful in acest meci. In timp ce fetele noastre ratau din mai toate pozitiile, cele de la Viborg marcau si faceau spectacol. Si uite asa s-a ajuns la incredibila diferenta de sapte goluri.
Partida din Danemarca trebuie tratata cu maximum de atentie. Viborg poate ajunge in finala, ca si Oltchim. Din pacate, daca Oltchim nu pierdea in Danemarca, sau macar scotea un scor strans, cu alt tupeu ar fi abordat cele doua partide din semifinala. Ar fi fost un fel de atestat pentru statutul de principala favorita la cucerirea trofeului. Din pacate totul a fost pe dos.
Cu certitudine, rezultatul din mansa retur cu Viborg va avea efecte in plan psihologic. Un efect invers, nefericit, fata de ceea ce a dorit antrenorul Voina. In loc sa bage spaima in adversare, Oltchim a pozat ca o echipa abordabila, vulnerabila si oscilanta. Sper din tot sufletul sa nu fie asa, iar frumoasele Oltchimului sa joace in ultimul act al prestigioasei competitii cu Cupa pe masa. Sincer, nu stiu cand se va mai intalni sportul romanesc cu ocazia de a pune mana pe un trofeu de o asemenea anvergura!