Bine de știut: „Oamenii nu sunt prizonierii destinului, ci mai degrabă prizonierii propriei minți.” – Franklin Delano Roosevelt (al 32-lea președinte al Statelor Unite ale Americii, 1932–1945)

Uneori, în fotbal, nu aduci un antrenor doar pentru ceea ce știe să facă. Îl aduci pentru ceea ce reprezintă. Laurențiu Reghecampf s-a întors la FCSB. Oficial. A intrat din nou în vestiar, a condus primul antrenament și a spus ceea ce suporterii voiau să audă: obiectivul este campionatul. Dar revenirea lui Reghe nu este doar despre un antrenor care îl înlocuiește pe altul. Este despre o echipă care, după un început de sezon greu, încearcă să-și regăsească identitatea. Pentru că FCSB nu a avut nevoie doar de o schimbare pe bancă. A avut nevoie de un semnal. Iar Gigi Becali l-a dat.

Un nume pe care suporterii l-au vrut
Este ceva aparte în felul în care a fost primit Reghecampf.
Nu a fost întâmpinat cu întrebarea: „Oare mai poate?” A fost întâmpinat cu o memorie.
Suporterii își amintesc ce a fost FCSB cu Reghe pe bancă. Își amintesc echipa care intra pe teren cu senzația că adversarul trebuie să găsească soluții, nu invers.
Și își amintesc rezultatele.
Două titluri consecutive, o Supercupă, calificarea în grupele Champions League și un parcurs până în optimile Europa League. UEFA vorbește despre acei doi ani ca despre o perioadă de succes, iar cifrele sunt greu de contrazis: în 68 de meciuri de campionat, Reghe a pierdut doar de patru ori.
Asta nu este nostalgie.
Asta este istorie.
Iar în fotbal, istoria contează atunci când oamenii care au scris-o se întorc.
De aceea, pentru suporterul FCSB-ului, Reghecampf nu este un antrenor oarecare.
Este omul care a mai făcut asta.
Și tocmai aici apare presiunea. Pentru că atunci când ai fost foarte sus, nimeni nu te cheamă înapoi pentru o clasare liniștită.
Te cheamă pentru că vrea din nou sus.

Becali n-a mai avut răbdare
Poate că 5-0-ul de la Craiova a fost mai mult decât o înfrângere. A fost momentul în care s-a terminat răbdarea.
FCSB nu doar că a pierdut. A pierdut într-un fel care a obligat clubul să reacționeze. Iar Gigi Becali a făcut ceea ce știe cel mai bine atunci când consideră că lucrurile au ajuns într-un punct critic.
A schimbat.
Numai că, de această dată, nu a ales un nume oarecare.
A mers după Reghecampf.
Și a mers repede.
Poate tocmai pentru că patronul știe ceva ce statisticile nu pot explica: uneori, un antrenor trebuie să vină cu autoritate înainte de a veni cu tactica.
Reghe o are.
A mai fost aici.
Știe ce înseamnă FCSB. Știe ce înseamnă să lucrezi cu Gigi Becali. Știe ce înseamnă să ai o galerie care cere titlul.
Și știe, mai ales, că la acest club locul doi poate deveni o problemă.

Craiova nu a uitat
Dar fotbalul românesc nu putea să lase revenirea să treacă liniștit.
Universitatea Craiova a rămas în poveste.
Nu pe teren, ci prin conflictul financiar cu Reghecampf.
Becali a decis să achite suma de 150.000 de euro reprezentând datoria lui Reghecampf către clubul oltean, pentru a facilita revenirea antrenorului la FCSB. În paralel, Craiova solicită și penalități, iar conflictul nu este închis.
Și aici apare partea care spune multe despre fotbalul nostru.
Un antrenor își schimbă echipa, dar trecutul îl urmează.
Craiova nu consideră problema rezolvată doar pentru că FCSB a intervenit financiar. Iar solicitarea clubului oltean privind executarea suspendării lui Reghecampf arată că povestea este departe de a se fi terminat.
Pe teren, Reghe încearcă să reconstruiască FCSB.
În afara terenului, mai are de închis o ușă.
Poate că acesta este primul test al noului mandat.

Reghe îl vrea pe Stanciu
Și apoi apare Stanciu. Aici lucrurile devin cu adevărat interesante.
Pentru că, dacă Reghecampf înseamnă întoarcerea unei mentalități, Nicolae Stanciu ar putea însemna întoarcerea unui fotbalist care a crescut enorm după ce a plecat de la FCSB.
Mihai Stoica spune că revenirea lui Stanciu este rezolvată în proporție de peste 75%.
Reghecampf îl vrea. Becali îl vrea. MM îl vrea. Până și Denis Drăguș s-a implicat în încercarea de a-l convinge să se întoarcă, spunându-i că îi poate ceda numărul de pe tricou.
Stanciu este în continuare la Dalian Yingbo, iar interesul pentru revenirea lui în România există și din partea Universității Cluj. Dar apariția lui Reghecampf schimbă povestea.
Pentru că Stanciu îl cunoaște.
Reghe îl cunoaște.
Și amândoi știu ce au trăit la FCSB.
Poate că acesta este unul dintre motivele pentru care revenirea antrenorului poate conta.
Nu știm dacă Stanciu va alege FCSB.
Dar știm că Reghe îl dorește.
Iar uneori, în fotbal, omul care te sună și îți spune „te vreau în echipa mea” poate cântări mai mult decât o listă de argumente financiare.

Nu trebuie să repete trecutul
Aici este marea capcană.
Să credem că dacă Reghecampf s-a întors, se întoarce automat și FCSB-ul din 2013.
Nu.
Fotbalul nu funcționează așa.
Nu mai sunt aceiași jucători. Nu mai este același campionat. Nu mai este aceeași Europă.
Și nici Reghecampf nu mai este antrenorul de acum 13 ani.
Tocmai de aceea, misiunea lui nu este să recreeze o echipă veche.
Este să construiască una nouă.
Dar cu aceeași idee.
Cu aceeași foame. Cu aceeași convingere că FCSB trebuie să intre pe teren pentru victorie.
La prezentarea oficială, Reghe a vorbit despre campionat și despre recuperarea punctelor pierdute până la iarnă. A remarcat și faptul că unii jucători sunt sub nivelul arătat în trecut și că trebuie să le redea încrederea.
Aici este, probabil, adevărata lui misiune.
Nu să schimbe doar sistemul.
Să schimbe starea echipei.

FCSB trebuie să-și aducă aminte cine este
În fotbal, există momente în care problema nu este lipsa valorii.
Este lipsa convingerii.
FCSB are jucători care au câștigat trofee. Are un lot despre care chiar Reghecampf spune că poate arăta altfel. Are resurse și are timp să repare multe dintre lucrurile greșite din începutul sezonului.
Dar are nevoie de o direcție.
Iar Reghecampf vine cu una foarte simplă.
Campionatul.
Nu vorbește despre o reconstrucție care trebuie să dureze trei ani. Nu vorbește despre răbdare până în sezonul viitor.
Vrea să recupereze.
Vrea să câștige.
Și, dacă Gigi Becali își respectă planul anunțat pentru iarnă, FCSB nu se va opri la schimbarea antrenorului. Patronul spune că mai are nevoie de un număr 10, un mijlocaș defensiv și un atacant, dacă Stanciu nu ocupă poziția de număr 10.
Asta înseamnă ceva.
Nu este doar o schimbare de antrenor.
Este o încercare de resetare.

A început o nouă poveste
Poate că acesta este motivul pentru care revenirea lui Reghecampf a fost primită atât de bine de suporterii roș-albaștri.
Pentru că oamenii nu au văzut doar un antrenor.
Au văzut o posibilitate.
Posibilitatea ca echipa să-și recapete curajul. Posibilitatea ca Stanciu să se întoarcă. Posibilitatea ca FCSB să devină din nou o echipă care nu așteaptă să vadă ce face adversarul.
Ci îi spune adversarului ce urmează să facă.
Reghecampf nu poate promite că va repeta performanțele din primul mandat.
Nimeni nu poate.
Dar poate promite muncă, poate cere disciplină și poate încerca să readucă în vestiar mentalitatea care i-a adus două titluri și fotbal european de nivel înalt.
Restul se va vedea pe teren.
Pentru că suporterii i-au dat deja ceea ce un antrenor își dorește înaintea primului meci: încrederea.
Acum Reghe trebuie să le dea ceva înapoi.
Nu amintiri. Nu promisiuni. Ci FCSB-ul pe care suporterii vor să-l vadă din nou.