Grupele Europa League, o posibilă certitudine pentru Universitatea Craiova. Dar mai știi…

Primele meciuri europene ale unui sezon aduc întotdeauna speranță. Suporterii visează la seri memorabile, la adversari de prestigiu și, de ce nu, la grupele competițiilor continentale. Vara fotbalistică începe de fiecare dată cu optimism, iar fiecare victorie pare să apropie un vis care, de prea mulți ani, se încăpățânează să rămână departe de fotbalul românesc. Uneori însă, înainte de toate acestea, Europa îți oferă o lecție. Nu una menită să umilească, ci una pe care ai obligația să o înțelegi dacă vrei să mergi mai departe. Universitatea Craiova a primit-o încă de la primul examen european al sezonului. Iar dacă celelalte reprezentante ale României nu vor învăța ceva din această eliminare, riscăm să trăim aceeași dezamăgire și în săptămânile care urmează.

Calificarea s-a pierdut la Sofia
Returul a fost spectaculos doar în anumite momente. De fapt, calificarea s-a pierdut în prima manșă, la Sofia.
Universitatea Craiova a tratat prea relaxat o echipă care nu merita nicio clipă să fie subestimată. Levski nu ajunsese întâmplător în postura de campioană a Bulgariei. Era o formație organizată, disciplinată și capabilă să profite de orice moment de neatenție al adversarului.
În Europa, respectul pentru adversar nu este un gest de politețe.
Este o condiție a supraviețuirii.

Levski putea fi învinsă
Paradoxal, bulgarii nu au fost un adversar de netrecut.
Atunci când Universitatea Craiova a ridicat ritmul jocului, Levski a început să sufere. Au existat momente în care apărarea oaspeților s-a clătinat serios, iar impresia generală a fost că diferența dintre cele două echipe nu era atât de mare pe cât a arătat scorul general.
Numai că fotbalul european nu răsplătește reacțiile întârziate.
Când oltenii au turat motoarele la maximum, erau deja conduși cu 3-0 la general. De acolo, orice încercare de revenire devenise o cursă contra cronometru.

Golurile nu se înlocuiesc cu explicații
La începutul acestui sezon apare o concluzie care ar trebui să dea serios de gândit.
Universitatea Craiova a uitat să marcheze.
Ocaziile uriașe ale lui Nsimba și Teles puteau schimba cursul calificării, iar accidentarea lui Anzor a redus și mai mult capacitatea echipei de a construi în ofensivă. Sunt explicații care ajută la înțelegerea meciului, dar nu pot deveni scuze.
În Europa, diferența dintre calificare și eliminare se măsoară, de cele mai multe ori, în golurile pe care le ratezi.

Mai mult decât o eliminare
Poate că aceasta este adevărata problemă.
De 14 ani, nicio echipă din România nu a mai ajuns în grupele Ligii Campionilor. Nu este o coincidență și nici ghinion. Este semnul că fotbalul nostru are nevoie de mai mult decât entuziasmul unei seri europene.
Campionatul intern, infrastructura, academiile de copii și juniori, continuitatea proiectelor sportive și răbdarea în construirea unei echipe sunt lucruri care nu se văd întotdeauna într-un rezumat de meci, dar care fac diferența atunci când începe cu adevărat fotbalul european.
Nu este momentul să punem la zid antrenorul sau jucătorii Universității Craiova.
Este momentul să privim mai atent spre problemele care se repetă aproape în fiecare vară.

Lecția care trebuie învățată
Eliminarea Craiovei doare. Cu atât mai mult cu cât, în turul următor, adversarul nu părea imposibil de depășit, iar drumul spre fazele superioare ale competiției rămânea deschis.
Fotbalul oferă însă rareori o a doua șansă.
Prima lecție europeană a sezonului este una simplă și valabilă pentru toate echipele românești care vor intra pe teren în această perioadă.
În Europa nu există adversari care pot fi tratați cu superficialitate. Există doar echipe pregătite mai bine și echipe care înțeleg că fiecare duel începe de la 0-0, indiferent de numele scris pe tricou.
Dacă Universitatea Craiova va transforma această dezamăgire într-o lecție, eliminarea nu va fi fost în zadar. Iar dacă și celelalte reprezentante ale României vor înțelege mesajul, poate că vara europeană nu este încă pierdută.