Bine de știut: „Oamenii nu sunt prizonierii destinului, ci mai degrabă prizonierii propriei minți.” – Franklin Delano Roosevelt (al 32-lea președinte al Statelor Unite ale Americii, 1932–1945)

În fiecare vară trăim aceeași poveste. Ne uităm cu speranță la echipele noastre, facem calcule, vorbim despre șanse și ne agățăm de ideea că, de data aceasta, vom arăta altfel. După primele manșe din cupele europene, optimismul s-a estompat rapid. Nu doar rezultatele ridică semne de întrebare, ci și felul în care au fost obținute. Ritmul este scăzut, intensitatea lipsește, iar determinarea apare doar în momente izolate. Explicațiile sunt aceleași ca în fiecare sezon: perioada de pregătire, lipsa omogenității, jucători care încă nu au atins forma maximă. Numai că adversarii noștri par să nu aibă astfel de probleme. Ei joacă din primul minut cu agresivitate, organizare și încredere. Iar diferența se vede.

Trofeele din România nu impresionează
Universitatea Craiova a intrat în dubla cu Levski Sofia având convingerea că valoarea lotului și rezultatele din ultimii ani sunt suficiente pentru a înclina balanța. Realitatea s-a dovedit însă diferită. Levski nu mai este de mult o echipă care trăiește doar din trecut. Clubul a investit, a crescut și a reușit să întrerupă supremația lui Ludogoreț în Bulgaria. Acesta trebuia să fie un semnal clar că adversarul merită respect.
Impresia lăsată de olteni a fost aceea a unei echipe care a confundat succesul intern cu statutul european. Cele trei trofee cucerite în competițiile din România reprezintă o performanță, dar nu garantează nimic în fața unor adversari obișnuiți cu alt nivel de intensitate. Europa îți cere să demonstrezi de fiecare dată că meriți să mergi mai departe.

FCSB și-a complicat singură drumul
Înfrângerea de la București este, fără îndoială, cea mai mare dezamăgire a acestei săptămâni. FCSB și-a construit în ultimii ani imaginea unei formații care știe să gestioneze dublele eliminatorii. Tocmai de aceea rezultatul surprinde.
Sigur, două lovituri de pedeapsă neacordate ar fi putut schimba cursul partidei dacă exista VAR. Discuția este însă inutilă. Scorul nu se modifică prin reluări televizate, iar returul pornește de la ceea ce s-a întâmplat pe teren.
Îmi amintesc reacțiile de anul trecut după primul meci cu Drita. Aproape toată lumea considera calificarea o simplă formalitate. Finalul l-am văzut cu toții. De aceea prefer prudența. FCSB are lotul mai valoros și resursele necesare pentru a întoarce rezultatul, dar acest lucru va conta doar dacă fiecare jucător va înțelege că experiența nu înscrie goluri.

Egaluri care nu garantează nimic
Universitatea Cluj a obținut un 2-2 cu Brann, rezultat care păstrează deschisă lupta pentru calificare. Nici nu cred că ardelenii puteau spera la mult mai mult în fața unei echipe dintr-un campionat aflat într-o creștere evidentă. Norvegia produce fotbaliști, exportă jucători și investește constant în dezvoltare. Diferențele dintre cele două sisteme sunt vizibile de câțiva ani.
CFR Cluj revine acasă după remiza din Armenia cu Alașkert. Calculele o indică favorită, însă astfel de meciuri au demonstrat de multe ori că statistica și realitatea nu merg întotdeauna în aceeași direcție. Armenii au arătat că sunt disciplinați, leagă bine jocul și vor veni fără presiune. Tocmai acest tip de adversar poate deveni incomod dacă este tratat cu suficiență.

Poate că este momentul unei analize serioase
Indiferent câte echipe vor obține calificarea după retur, întrebările rămân. De ce diferența de ritm este atât de mare? De ce adversarii par mai bine pregătiți fizic și tactic? De ce repetăm aceleași greșeli în fiecare vară?
Poate că un eșec colectiv ar obliga, în sfârșit, fotbalul românesc să renunțe la explicațiile de circumstanță și să privească spre cauzele reale. Federația, Liga și cluburile au nevoie de o analiză fără menajamente. Selecția, scoutingul, pregătirea antrenorilor, organizarea campionatului, investițiile în academii și modul în care sunt dezvoltate talentele nu mai pot fi tratate superficial. Prea multe sezoane s-au încheiat cu aceleași concluzii pentru a vorbi doar despre ghinion.

Semnalul
Îmi doresc ca toate cele patru echipe să meargă mai departe. Ar fi cea mai bună veste pentru fotbalul românesc. Totuși, calificările nu trebuie să ascundă problemele care ies la suprafață în fiecare început de sezon european. Dacă vrem să redevenim competitivi, este nevoie de mai mult decât entuziasm și declarații optimiste. Este nevoie de decizii curajoase, de profesionalism și de o schimbare pe care o amânăm de prea mulți ani.