Cupa Mondială la fotbal: Trofeul „Jules Rimet” (1930 – 1970) și Trofeul „FIFA World Cup”, din 1974 până în prezent!

Ultima zi a fazei grupelor a avut de toate. Favorite care și-au făcut datoria fără prea multe emoții, naționale care au dezamăgit când nimeni nu se aștepta și câteva surprize care vor rămâne mult timp în istoria Campionatului Mondial. Ca de fiecare dată, socotelile făcute înainte de fluierul de start au fost date peste cap de ceea ce s-a întâmplat pe teren. Iar dacă până acum unele echipe și-au permis să mai greșească, de aici înainte orice pas greșit înseamnă bilet direct spre casă. În același timp, s-a simțit clar diferența dintre echipele care au venit să joace fotbal și cele care au venit doar să facă rezultate. Iar unele calcule făcute înainte de start s-au dovedit complet inutile.

Franța a încheiat grupa I în stil de mare favorită. Victoria cu 4-1 în fața Norvegiei a fost una fără drept de apel. Dembélé a reușit un hat-trick care îl readuce în prim-plan exact înaintea fazelor eliminatorii. Interesantă și mutarea tactică prin care Victor Osimhen a evoluat în spatele atacantului francez, o soluție care a funcționat aproape perfect. Chiar și fără Didier Deschamps pe bancă, plecat de urgență în Franța după decesul mamei sale, „cocoșii galici” au arătat că au suficientă maturitate pentru a merge mai departe fără sincope. În schimb, decizia Norvegiei de a-și menaja aproape toate vedetele ridică multe semne de întrebare. Când îi lași pe bancă pe Haaland, Odegaard, Sørloth și Nusa într-un meci de Mondial, este firesc ca lumea să se întrebe ce plan ai avut, de fapt.
Tot în această grupă, Senegal a închis socotelile cu un categoric 5-0 în fața Irakului. Diferența de valoare a fost evidentă, iar locul al treilea obținut în spatele Franței și Norvegiei reprezintă o performanță cât se poate de respectabilă. Fotbalul african continuă să demonstreze că nu mai vine la turneele finale doar pentru a face figurație.
Dacă cineva ar fi spus înaintea turneului că Spania și Capul Verde vor merge împreună în fazele eliminatorii, probabil ar fi fost privit cu neîncredere. Totuși, remiza albă cu Arabia Saudită a fost suficientă pentru ca insularii să termine pe locul secund în grupa H și să producă una dintre cele mai mari surprize ale acestei ediții. În oglindă, Uruguay pleacă acasă după înfrângerea cu 0-1 în fața Spaniei. Golul lui Baena a făcut diferența, însă adevărata problemă a „celeștilor” este că nu au profitat de programul excelent din primele două etape. La un asemenea nivel, ocaziile ratate nu se mai întorc.
Belgia a ales momentul perfect pentru a convinge. După două prestații care au lăsat destule semne de întrebare, „dracii roșii” au trecut cu 5-1 de Noua Zeelandă și au terminat grupa pe primul loc. Uneori contează mai puțin cum începi și mai mult cum termini. Rămâne însă de văzut dacă acest succes a rezolvat problemele din jocul belgienilor sau dacă a fost doar o explozie de orgoliu într-un meci cu o adversară modestă.
În schimb, Iranul poate spune că a fost una dintre cele mai ghinioniste echipe ale fazei grupelor. Remiza, 1-1 cu Egiptul, spune prea puțin despre ce s-a întâmplat pe teren. Persanii au avut bară, un gol anulat la limită și au trăit cu speranța calificării până în ultimele minute ale serii. Nici măcar toate acestea nu au fost suficiente. De partea cealaltă, Mohamed Salah și colegii săi continuă să creadă că pot produce o surpriză și în fazele eliminatorii.
Anglia a câștigat grupa L după 2-0 cu Panama, însă jocul echipei lui Thomas Tuchel nu inspiră prea multă încredere. Britanicii și-au atins obiectivul, dar au fost departe de nivelul pe care îl așteaptă suporterii unei pretendente la trofeu. În aceeași grupă, Croația a învins Ghana cu 2-1 și și-a asigurat locul secund. Interesant este că din așa-numita „grupă a morții” merg mai departe nu mai puțin de trei reprezentative. Un semn că echilibrul a fost real până în ultima etapă.
Și grupa K a oferit un deznodământ liniștit. Columbia și Portugalia au încheiat la egalitate, 0-0, un rezultat care nu a deranjat pe nimeni și care le-a trimis pe ambele în faza eliminatorie. Lusitanii vor avea însă un examen mult mai dificil în fața Croației, în timp ce Columbia pornește cu prima șansă împotriva Ghanei.
În spatele lor, RD Congo a scris una dintre cele mai frumoase povești ale acestei ediții. Victoria cu 3-1 în fața Uzbekistanului a venit după ce africanii au fost conduși încă din minutul 10. Wissa a schimbat complet cursul partidei, iar finalul le-a aparținut congolezilor. O calificare istorică, obținută într-o grupă deloc ușoară.
Poate cel mai discutat rezultat al serii a fost egalul, 3-3, dintre Algeria și Austria. Au apărut imediat suspiciuni, iar rețelele sociale s-au umplut de comparații cu celebrul meci de la Gijón din 1982. Totuși, cine a urmărit partida a văzut un joc cu răsturnări de scor, ocazii și două goluri marcate în prelungiri. Mai degrabă a fost un final nebun decât unul regizat. Marele pierzător a fost Iranul, care a sperat până în ultima clipă la un deznodământ diferit.
Argentina și-a respectat statutul și a învins Iordania cu 3-1. Lionel Messi și-a trecut din nou numele pe lista marcatorilor și continuă să adune record după record la Campionatele Mondiale. Totuși, golul primit de la Al-Taamari nu poate fi trecut cu vederea. În fazele eliminatorii, astfel de momente de neatenție pot face diferența dintre calificare și eliminare, iar adversarii care urmează nu vor mai ierta.
Faza grupelor s-a încheiat, iar de acum începe adevăratul Mondial. Au rămas echipele care au confirmat, dar și câteva care au avut curajul să sfideze toate pronosticurile. Capul Verde și RD Congo sunt dovada că fotbalul nu mai ține cont de nume sau de tradiție, în timp ce Uruguay și Iranul au aflat cât de subțire este linia dintre succes și dezamăgire. Din acest moment nu mai există calcule și nici variante de rezervă. Există doar 90 de minute, poate 120, și un singur obiectiv: supraviețuirea.