Mondialul surprizelor: Fotbal să fie, indiferent de ceas!
iunie 15, 2026 in CM 2026 - SUA, Canada, Mexic
Cupa Mondială la fotbal: Trofeul „Jules Rimet” (1930 – 1970) și Trofeul „FIFA World Cup”, din 1974 până în prezent!
Dragi prieteni, oriunde v-ați afla strângeți rândurile! Noul val de meciuri de la Mondial ne-a lăsat fără cuvinte și cu berile vărsate pe covor. Dacă credeați că fotbalul modern a devenit o afacere plictisitoare, turneul ăsta ne dă peste ochi cu niște răsturnări de situație pur și simplu demențiale. De la giganți care tremură din toate încheieturile și până la echipe considerate „mici” care joacă cu un tupeu fantastic, spectacolul de la televizor ne ține lipiți de ecrane. Hai să le luăm la rând și să vedem cum se scrie istoria sub ochii noștri. Frumusețea acestui Mondial stă tocmai în intensitatea trăirii lui, secundă de secundă. Oamenii vizionează meciurile la ore complet diferite pe tot mapamondul, în funcție de fusul orar unde s-au cuibărit în fața ecranelor. Fie că te prinde noaptea, dimineața devreme, la prânz sau mai pe seară, un singur lucru mai contează: fotbal să fie!
Să începem cu SUA și Paraguay, un 4-1 scurt care mie mi-a luat ochii. Americanii au etalat cel mai complet, legat și devastator joc colectiv pe care l-am văzut de la startul acestei Cupe Mondiale. Și nu vorbim despre vreo echipă de amatori, fiindcă Paraguay nu e deloc de ici, de colo, ci vine după ce a înfrânt Brazilia și Argentina în preliminariile din America de Sud! Pulisic și Balogun au făcut însă instrucțiune în atac, demonstrând că Statele Unite nu mai sunt doar o gazdă primitoare, ci o forță gata să se bată la titlu.
Trecem în tabăra Elveției, unde s-a lăsat cu un 1-1 rușinos în fața Qatarului. Europenii au condus pe tabelă încă din minutul 16 prin penalty-ul lui Embolo și i-au luat clar în bășcălie pe asiatici, crezând că meciul e deja câștigat. Au ratat cu o aroganță incredibilă cât pentru alte zece partide la un loc, asediind poarta fără pic de concentrare. Pedeapsa istorică a venit implacabil în prelungiri, mai exact în minutul 90+4, când un autogol stupid al lui Muheim i-a trimis la dușuri cu un egal de pomină.
La meciul dintre Brazilia și Maroc, tot 1-1, am văzut probabil cea mai echilibrată și intensă partidă de până acum. Mulți „specialiști” s-au grăbit deja să critice Selecao și pe Carlo Ancelotti, uitând mult prea repede ce fotbaliști de top mondial are Marocul în componență. Vorbim totuși despre oameni grei ca Achraf Hakimi de la PSG, Brahim Díaz de la Real Madrid sau Youssef En-Nesyri de la Fenerbahçe. Vinícius Júnior a salvat onoarea, iar eu sunt convins că jocul Braziliei va crește progresiv de la o etapă la alta, adevărata lor valoare urmând să o vedem în fazele eliminatorii.
Nici Scoția nu a avut viață ușoară în fața celor din Haiti, obținând un 1-0 intens. Deși scoțienii sunt și ei mari specialiști în fotbalul din insulele britanice, de data asta au dat peste niște caraibieni descoperiți parțial de expedițiile lui Columb, care le-au pus mari probleme. Acești băieți din Haiti au fost marea surpriză a serii, controlând mijlocul terenului în multe momente. Britanicii au tremurat serios pentru cele trei puncte aduse de golul lui John McGinn, iar dacă Haiti menține nivelul, va încurca multe socoteli.
Mergem la meciul Australia – Turcia 2-0, pe care mulți îl consideră la prima vedere bomba bombelor. Însă, dacă ne uităm cu atenție peste lotul acestor „canguri năbădăioși”, vedem imediat că băieții joacă în campionate tari. Marcatorul primului gol, puștiul-minune Nestory Irankunda de la Watford, a fost cumpărat val-vârtej direct de colosul Bayern Munchen! Pe lângă el, uriașul din apărare Harry Souttar joacă la Leicester City, iar Alessandro Circati face legea la Parma, semn că Australia are un grup extrem de solid.
Despre Germania – Curaçao 7-1 ce mai e de comentat în afară de măcelul de pe tabelă? Nemții au deschis rapid scorul prin Nmecha în minutul 6, dar „Valul Albastru”, acea echipă boemă, exotică și extrem de simpatică, a avut un tupeu uriaș și a egalat la 1-1 în minutul 21 prin Comenencia. Doar că această reușită istorică a debutanților nu a făcut decât să enerveze la culme „panzerele” lui Nagelsmann. Germania s-a transformat instant într-o mașinărie nemiloasă de fotbal și a călcat în picioare tot ce i-a ieșit în cale până la final.
Un alt thriller veritabil a fost partida dintre Olanda și Japonia, terminată 2-2. Olanda a condus de două ori prin Van Dijk și Summerville, dar a încercat de fiecare dată să se bage cu fundul în poartă, o tactică falimentară în fața niponilor. Iuți și devotați, japonezii au restabilit egalitatea prin Nakamura și Kamada, fotbaliști care joacă la cluburi de renume precum Reims sau Crystal Palace. Olanda era văzută mare favorită la titlu de nu știu ce prezicător chinez din presă, dar realitatea din teren i-a trezit brusc la viață.
Trecem la Coasta de Fildeș – Ecuador 1-0, o nouă chiflă de proporții dată de sud-americani, care par să fi uitat complet fotbalul. După eșecul Paraguayului și chinul Braziliei, Ecuadorul a încasat o lovitură decisivă în minutul 90 de la Amad Diallo. În ritmul ăsta, se pare că doar Argentina și Columbia au mai rămas să spele păcatele Americii de Sud la acest turneu. Cine mai poate fi sigur de ceva la câte surprize am văzut în ultimele zile?
În final, Suedia a demolat Tunisia cu un 5-1 fără drept de apel, într-un duel în care nordicii europeni i-au predat o lecție dură de realism celor din nordul Africii. Suedezii au zburat pe teren, iar mașinăria leur de goluri formată din Alexander Isak și Viktor Gyökeres este extrem de determinată și pusă pe fapte mari. Ochii mari, dragi microbiști, pentru că România va juca împotriva acestei Suedii în preliminariile pentru Euro 2028! Dacă băieții noștri nu își schimbă radical atitudinea, va fi o misiune infernală în fața unei echipe atât de solide.
Loading ...
Follow Me