Gică Hagi, omul care a contribuit decisiv la prima victorie din istorie împotriva Ungariei: 5 iunie 1999, 2-0 la București!

Selecționerul Victor Pițurcă și „comandoul” de la Budapesta sunt gata să ia cu asalt cele trei puncte. Totul pentru meci, totul pentru victorie. Oricât am vrea să păstrăm distanța față de lucrurile care nu au legătură cu fotbalul e clar că partida cu Ungaria înseamnă mult mai mult. Patriotism este cuvântul care descrie cel mai bine această stare de spirit. Sunt lucruri care nu au răspunsuri de zeci de ani, iar cu ocazia unui asemenea meci revin în prim-plan. Un fel de cazan sub presiune la care se deschide un pic robinetul, iar aburul încins dă buzna afară cu un șuierat asurzitor. Să învățăm să iubim România înainte de a fi prea târziu. Și cu asta am spus totul. Naționala României trebuie să joace pentru România. O țară a celor care iubesc dulcea limbă românească și steagul cu trei culori: roșu, galben și albastru!

Tot gândindu-mă la meciul cu ungurii mi-a fugit mintea la surpriza pregătită de antrenorul Laurențiu Reghecampf jucătorilor săi. Înaintea returului cu Ajax, „Reghe” și-a motivat jucătorii oferindu-le un videoclip emoționant. La Jocurile Olimpice de la Barcelona, din 1992, englezul Derek Redmond era marele favorit al cursei de 400 metri. N-a fost să fie aur pentru că s-a accidentat chiar în timpul cursei. Cu toate astea, Derek a trecut linia de sosire cu lacrimi în ochi și ajutat de tatăl său.
Cum îi poate motiva Pițurcă pe „tricolori”? Greu de spus. Cred că un răspuns vine din istorie. Poate un film istoric, poate un film documentar, poate o secvență de viață pot reprezenta suficiente motive de a zgândări orgoliul jucătorilor. Sunt multe nedreptăți trăite de țărisoara asta în relațiile cu Ungaria ca să le ignorăm. Nu avem cum. Și jucătorii sunt oameni și știu foarte bine toate aceste probleme.
Dar să nu dramatizăm. P\nă la urmă este vorba despre sport. Avem o echipă națională în cautarea identității pierdute din cauza întârzierii schimbului de generații și a lipsei invesțiilor importante în centrele de copii și juniori. Mai ales după World Cup 1994. Din acest motiv a scăzut aria de selecție și numărul valorilor autentice. În schimb, Ungaria bagă bani mulți în tineret. De ani buni, iar naționala maghiară este pe drumul cel bun.
Nu va fi ușor la Budapesta chiar dacă stadionul este pustiu. A plouat abundent, terenul e greu pentru că așa au vrut maghiarii. Diferența de valoare, în favoarea naționalei României, poate fi atenuată de un teren greu care avantajează formația cu șansa a doua. Mutu își spală toate păcatele dacă bagă mingea-n ațe. Să credem în victorie, iar jucătorii să joace pentru România!

P.S. Și dacă tot am vorbit despre motivare, patritotism și România poate n-ar fi rău dacă „tricolorii” caută pe You Tube o piesă specială, „Veneți români să cerem dreptul!”, în interpretarea unei artiste autentice: Mariana Anghel.
t;