Un sfârșit de poveste?

aprilie 6, 2013 in Handbal

Aurelia Brădeanu, una dintre jucătoarele care trebuie să sune mobilizarea generală pentru returul din Ungaria. Oltchim poate obține calificarea în finala Ligii!

Aurelia Brădeanu, una dintre „chimistele” care trebuie să sune mobilizarea generală pentru returul din Ungaria. Oltchim mai are șanse de calificare în finala Ligii!

Am sperat că Oltchim va câștiga la trei sau patru goluri diferență pentru a rămâne în cărțile calificării. Obiectivul echipei a fost victoria la șase-șapte goluri. Nici una, nici alta. Înfrângere și meci imposibil în returul, programat joi seară, de la Veszprem (Ungaria). Le-am lăudat de multe ori pe fete dar acum le spun că este inadmisibil ceea ce au făcut. Să ratezi o căruță de ocazii, să dai cu șutul numeroaselor oportunități apărute în timpul jocului din Polivalentă este deja prea mult. La un asemenea nivel astfel de ezitări se taxează rău de tot. Și Györ ETO a făcut asta speculând la maxim psihicul fragil al „chimistelor”. Aici s-a jucat meciul. Un 22-24 care atârnă precum o piatră de moară. Finala e departe însă șanse mai sunt. Dacă bate acolo și se califică, Oltchim s-a scos. Dacă nu, e foarte posibil ca echipa să se desființeze!

M-am temut de psihicul fragil constatat la echipele românești cu ocazia meciurilor decisive. Indiferent de sport. Câte calificări nu am pierdut din cauza asta? Câte meciuri am avut în mână, iar pe final scorul a fost praf și pulbere? Fotbal, handbal, baschet etc. Aproape la orice sport de echipă stăm rău la capitolul mental, la concentrare. Ține de educație, de școală!
Și cum se spune prin popor: „De ce ți-e frică, de aia nu scapi!”. Sincer, n-aș fi crezut că fetele de la Oltchim vor plăti tribut din cauza acestui handicap psihologic. În primul rând pentru că au un antrenor celebru, danezul Jakob Vestergaard, care știe bine cât de importantă este concentrarea într-un astfel de meci. Mai ales într-o semifinală de Liga Campionilor.
În al doilea rând sunt „stranierele” de certă valoare precum Bulatovici, Managarova, Jovanovici, Pineau sau Barbosa. Ori tocmai ele trebuia să dea tonul luptei. Se pare însă că s-au molipsit cu apucăturile de pe la noi. Managarova a ratat cum n-a făcut-o în toată cariera ei, Bulatovici a intrat greu în meci, iar celelate jucătoare cam în aceeași notă cu ele.
Oltchim putea câștiga acest joc dacă elevele lui Vestergaard se concetrau și nu ratau oportunități incredibile. Putea să scoată măcar un egal care ar fi însemnat mai mult decât o înfrângere însă finalul meciului a fost o copie la indigo a debutului. Adică, prost. Acum, regretele sunt tardive.
Ce se va întâmpla? Dacă ne uităm la comportamentul sportivilor români, care atunci când joacă cu cuțitul la os mută munții din loc, mai sunt ceva speranțe. Pe asta mă bazez, joi, în returul de la Veszprem. O calificare în finala Ligii înseamnă continuitate și performanță. Un eșec poate echivala cu un sfârșit de poveste!