Un nr. 10 care nu se uită: Marcel Răducanu!

ianuarie 26, 2013 in Internaţional

Nu l-a vrut România dar l-a vrut Germania. Marcel Răducanu a făcut carieră în tricoul Borussiei Dortmund!

Nu l-a vrut România dar l-a vrut Germania. Marcel Răducanu a făcut carieră în tricoul Borussiei Dortmund!

A jucat la Steaua, Borussia Dortmund și FC Zürich. Între anii 1976 și 1981 a adunat 21 de selecții în echipa națională. În toamna lui 1981 a ales să fugă în RFG pentru că avea valoare, iar regimul comunist nu l-ar fi lăsat niciodată să se transfere în Bundesliga. Pentru că era căpitan în Armata Română a fost condamnat la aproape șase ani de închisoare, pedeapsă pe care n-a executat-o niciodată. Dribla de parcă dansa cu adversarul, alerga de parcă avea motoare la picioare. Un mare fotbalist care muncește și astăzi în propria școală de fotbal, din Germania, unde lucrează cu tinerii de perspectivă. Cred că merita mai multă atenție din partea fotbalului românesc. Nu s-a bucurat de ea. În schimb l-au respectat nemții!

Avea un simț al driblingului cum nu s-a mai văzut decât la Dobrin sau Hagi. Și o viteză debordantă, amețitoare. Dacă îl urmăreai mai de departe aveai senzația că dansează cu adversarul. Mi-aduc aminte de un meci de pomină, în 1979, cu elvețienii de la Young Boys Berna. A fost o fază năucitoare în care l-a învârtit de trei ori pe portarul Eichenberger după care a marcat cu zâmbetul pe buze. Marcel Răducanu a fost unul dintre cei mai valoroși fotbaliști pe care i-a avut Steaua și fotbalul românesc.
Era prea bun ca să rămână în campionatul României. Regimul Ceaușescu bloca „tranzacțiile” externe. Dobrin nu a avut curajul să fugă pentru a juca la Real Madrid însă Răducanu a făcut-o cu prețul vieții. Poate nu se întâmpla asta dacă era respectat de sistem, de lumea din fotbalul românesc. A simțit însă nedreptatea și a fugit în Occident!
În 1981, deși era cel mai bun din țară, antrenorul Valentin Stănescu nu l-a inclus între titulari la meciul Anglia – România, 0-0 pe „Wembley”. O umilință care i-a umplut paharul răbdării. La câteva luni distanță, în toamna aceluiași an, Marcel Răducanu se refugia la Hanovra, în RFG (Republica Federală Germania). Opt ani mai târziu, după ce fusese condamnat la cinci ani și opt luni de pușcărie în România, Valentin Ceaușescu l-a ajutat să-și revadă mama.
O dramă care arată cât de alterat a fost sistemul de valori promovat în fotbalul românesc. Marcel Răducanu a fost nedreptățit pentru că trebuiau favorizați alții. Curajul la mânat mereu înainte. Și așa a făcut carieră la Borussia Dortmund, iar după retragerea din activitate a fondat o școală de fotbal unde lucrează „personalizat” cu tinerii de perspectivă din fotbalul german.
De la Revoluție au trecut 24 de ani. Ați auzit de vreo ofertă făcută de Federație acestui om? Oare nu putea antrena o selecționată națională de juniori? De ce nemții i-au acreditat școala de fotbal, iar în România șefii din fotbal se fac că l-au uitat? Aceeași explicație: nu știm să ne prețuim valorile. În schimb, nemții o fac al naibii de bine!

P.S. Am găsit pe You Tube imagini cu Marcel Răducanu din vremea când juca pentru Borussia Dortmund, în Bundesliga. Merită să le vedeți!