Susținătorii de efort

august 5, 2014 in Handbal

Performan'a se naște cu muncă și sacrificii. De orice fel. Cine nu pricepe acest aspect înseamnă că nu a înțeles fenomenul sportiv!

Performanța se naște cu muncă și sacrificii. De orice fel. Cine nu pricepe acest aspect înseamnă că nu a înțeles fenomenul sportiv!

Nu este vorba despre hapuri. Doamne ferește! Vreau să vorbesc despre părinții și antrenorii campioanelor mondiale U18 la handbal. Nu-i cunosc dar e musai să scriu despre ei. În spatele performanței din Macedonia se află efortul și munca lor. Din plin. Părinții au uitat numărul echipamentelor, cantonamentelor, susținătoarelor de efort sau deplasărilor pe care le-au finanțat din bugetul personal. Unii cu prețul renunțării la vacanțe sau la alte proiecte de uz casnic. Antrenorii de la cluburi, la fel. Ore de muncă, de explicații, de nervi. Știau însă ce au pe teren și nu s-au înșelat. În acest comentariu nu avem loc de liste dar avem loc să le spunem acestor „susținători de efort”, cei mai mulți învăluiți de anonimat, că le mulțumim pentru ce campioane mondiale au oferit României. În câte domenii suntem locul 1 în lume? Puține. Oameni buni, handbalistele din naționala U18 sunt un bun național. Aveți grijă de ele!

Triunghiul sportiv-antrenor -părinte a stat întotdeauna la baza piramidei de selecție. Pe vremea comuniștilor era la mare preț dar între timp tema în sine a devenit o chestiune demodată. Ce prostie. Culmea, tocmai astăzi, când sportul de performanță are nevoie de talente autentice. Dar la noi ca la nimeni!
Lumea vorbește despre Mădălina Ion, Maria Isabela Roșca, Andreea Taivan, Oana Maria Bucă, Dana Abed-Kader, Iulia Maria Andrei, Alexandra Dindiligan, Maria Florentina Craiu, Alina Ilie, Sonia Vasiliu, Cristina Laslo, Bianca Maria Bazaliu, Daniela Corban, Alexandra Carasol, Florența Ilie, Lorena Ostase, antrenori: Aurelian Roșca și Gavril Kozma. Chiar merită pentru că au format cea mai bună echipă din lume!
Dincolo de performanța în sine există și altceva despre care s-a vorbit mai puțin: părinții și antrenorii de la cluburi. Primii au finanțat, cu mare drag, aproape toată cariera fetelor. Echipamente, cantonamente, susținătoare de efort, deplasări etc. Nu conta suma din moment ce au crezut în destinul copiilor. Ceilalți, antrenorii de la cluburi, le-au slefuit pornind aproape de la zero. Le-au mai și urecheat când a fost cazul dar le-au făcut campioane mondiale. 🙂
Părinții au avut privilegiul să vadă finala la fața locului. Din câte am aflat s-a ocupat Federația de asta. Ceilalți, antrenorii, au rămas cu emoțiile în fața televizorului. Erau așa de mulți? Oare nu s-a mai putut găsi un autocar și pentru ei? Chestie de bun simț. Dar cum e societatea este și… Federația. Măcar le-au sunat telefoanele fiind căutați de jurnaliști. Așa a mai aflat lumea despre ei deși în handbalul românesc sunt cunoscuți pentru profesionalismul lor.
Propunere: antrenorii de la cluburi să fie premiați și ei pentru performanța naționalei U18 din Macedonia. Dacă s-a hotărât asta atunci e bine, dacă nu, să se facă!