Steaua și prețul aroganței

decembrie 13, 2016 in Liga 1

Banii nu sunt suficenți pentru a forma o echipă puternică. Unitatea grupului e mai tare!

Banii nu sunt suficenți pentru a forma o echipă puternică. Unitatea grupului e mai tare!

Acum o lună și-un pic Steaua domina categoric campionatul. O criză internă, apărută ca din senin, a dat peste cap totul, iar acum Steaua este la două puncte de Viitorul lui Hagi, liderul campionatului. Situația pare inexplicabilă dar există câteva… explicații. Ifosele de superioritate afișate față de adversari, transferurile făcute în gura mare pe la televiziuni, rotația nebună pe posturi și liniștea dată de conturile alimentate cu sume grase, în ciuda rezultatelor negative, au adus Steaua unde este acum. O echipă mare își respectă adversarii, oricare ar fi ei. Nu să-i ironizeze patronul, antrenorul sau anumiți jucători. Transferurile trebuie cerute de antrenor, nu impuse de patron. Chiar dacă are scuza prezenței în mai multe competiții, Steaua a rulat destule formule de echipă fără a cristaliza un unsprezece de bază, iar jucătorii par liniștiți deși performanțele lor lasă de dorit. Acesta este prețul aroganței din timpul sezonului!

Dacă Steaua joacă la valoarea ei nu ar avea nicio problemă în calea spre titlul. Dar acum nu joacă. Starea de superioritate afișată față de adversari a avut efect invers. Mai mult, transferurile făcute cu mare tam-tam, pe la televiziuni, au adus jucătorii doriți de patron și, poate, de antrenor. Dar încă nu conving.
Presiunea la Steaua nu se compară cu cea de la o trupă de provincie. De exemplu, Golubovic. La Iași juca toată echipa pentru el, iar din șapte – opt ocazii marca un gol, poate două goluri. La Steaua nu mai are atâtea oportunități, trebuie să joace pentru echipă și din acest motiv nu-i iese mai nimic. Nu dă goluri nici măcar din fața porții goale. 🙁
Starea echipei se poate datora atmosferei din lot. La ce altceva ne putem gândi? Trupa lui Reghe nu funcționează ca o familie, ca o gașcă de prieteni. Fiecare e pentru el și de aceea nu se leagă jocul. Cel puțin asta e senzația publică pe care ne-o transmite la ultimele partide.
Cât despre elementul aroganță acesta există la cote maxime. Din păcate. 🙁 Și nu ar trebui să se întâmple la un club cum este Steaua. Excesul de superioritate față de competitor(i), și nu numai, este o altă cauză. Reală. Toată echipa este liniștită la capitolul financiar. Nu e rău dar poate era mai bine ca sumele importante să se plătească pentru îndeplinirea obiectivelor de performanță. Cu salarii grăsuțe, lună de lună, poți da și pe lângă poartă de la câțiva metri.
Gigi Becali și staff-ul său ar trebui să țină cont de câteva lucruri clare: transferurile de jucători să fie făcute doar la cererea antrenorului; fără declarații despre cine vine și cine pleacă, reacții doar după semnarea contractului; salariile ceva mai mici la jucători dar bonusuri mari pentru performanțe; întâlniri săptămânale cu fani; spirit de familie la echipă întreținut prin acțiuni comune la care să fie prezente familiile jucătorilor și conducătorilor.
Altfel, prețul aroganței costă, nu glumă!